Cum își mint companiile din România angajații

Mihai lucrează de un an în una dintre băncile de top de pe piața locală, într-un sediu impunător din oțel și sticlă din Piața Victoriei. Trebuie să sune în fiecare zi zeci de clienți cu datorii și să-i convingă să-și plătească ratele restante.

Deși i s-a promis că salariul lui va crește după șase luni de la angajare și are cea mai bună rată de colectare din echipa sa, primește în fiecare lună același răspuns când cere o mărire: „Luna viitoare”. Între timp, angajatorul i-a propus o altă formulă prin care i-ar crește cu 40% salariul de 1.100 de lei – să muncească și în zilele de sâmbătă.

La câteva sute de metri de turnul de oțel și sticlă muncește Andrei, de cinci ani angajat al unui operator telecom. Lucrează peste program cel puțin zece ore pe săptămână, fără ca cineva să-i dea vreun ban sau să-i spună „Mul-țumesc!„. „Dacă aș pleca în fiecare zi după nouă ore de program, nu mi-aș termina niciodată volumul de muncă. Targeturile pe care mi le-au făcut îmi cer să fiu acolo cel puțin de la nouă la șapte„, spune Andrei.

Deși este duminică și a ieșit în oraș la meci, lui Alex îi sună telefonul primit de la companie. „Este o urgență„, spune el, în timp ce își lasă berea neterminată pe masă și achită consumația. „Pe lângă faptul că banii nu au intrat de o lună, ne mai sună și când vor ei„, spune tânărul de 27 de ani, brand manager la o companie din FMCG.

Cei trei au în comun un anume  tip de angajator. Un angajator care își permite să încalce multe dintre reguli, mizând pe angajați care cu greu se pot desprinde de actualul loc de muncă din cauza lipsei de locuri de muncă. „Bancurile despre recrutare și situația reală de la slujbă sunt, din păcate, prea des adevărate. Multe companii sunt sub presiunea de a recruta și prezintă o realitate mai roz. Uneori angajatorii își mint angajații în mod deliberat, mult mai frecvent însă angajatorii se mint pe ei înșiși„, spune Sergiu Neguț, partener în cadrul companiei de consultanță Wanted Transformation.

Astfel, promisiunile pe care le fac angajatorii sunt pentru candidatul ideal, pe când angajatul real, în carne și oase, nu are de cele mai multe ori acele performanțe, competențe și abilități ideale care i-ar permite să obțină toate avantajele descrise ca posibil de atins. De aceea, bonusurile, posibilitățile de promovare, vizibilitatea, autonomia, autoritatea sunt limitate în raport cu imaginea căpătată de angajat la recrutare. Dincolo de faptul că lui Mihai i se amână mărirea de salariu, solicitările legate de productivitate cresc de la o zi la alta.

Dacă până săptămâna trecută trebuia să-i convingă pe clienții pe care îi sună să plătească 30% din restanță, plafonul s-a mărit la 60%. „Apar, mai rar, situații și mai vitrege, în care schema de plată se schimbă la scurt timp după angajare, fără legătură cu performanța angajatului, cât mai degrabă cu performanța companiei în ansamblu„, mai spune Neguț despre situația în care se găsește Mihai. Pe blogurile de specialitate li se atrage atenția candidaților care aplică pentru un job în actualul context economic.