Cum este să primești o bursă pentru a renunța la școală?

Acum câțiva ani, Peter Thiell, unul dintre cei mai cunoscuți investitori de venture capital din America (Facebook, de exemplu), a venit cu o idee – să ofere burse în bani celor care erau dispuși să renunțe la școală pentru a se dedica 200% afacerilor, pentru a încerca să-și pună ideile în aplicare. Peter Thiell considera că școala retează din ambițiile tinerilor de a face lucruri mărețe și că mai degrabă poți să ai succes cu un produs sau un serviciu, dacă nu ești prizonierul unor concepte deja stabilite.

În 2022, unul dintre cei care au luat sute de mii de dolari de la Peter Thiell ca să renunțe la școală a dat lovitura: Dylan Field, creatorul unei firme de design software – Figma, a primit o ofertă de la Adobe, cunoscutul gigant american, ca să-și vândă compania pentru nu mai puțin de 20 de miliarde de dolari. Și când te gândești că firma a fost începută în 2018. Bineînțeles că astfel de exemple sunt niște excepții. Nu toată lumea care renunță la școală ar putea să aibă același succes.

Dylan Field, acum la 30 de ani, a renunțat la Universitatea Brown pentru a se dedica 100% ideii de a crea ceva mare. Prima dată a eșuat, a avut o afacere cu drone, dar acum a dat lovitura, iar toată lumea din America vorbește despre el, în condițiile în care Figma nu a fost niciodată în prim-plan și nici nu părea să aibă o creștere stelară. Totuși, ideea lui Peter Thiell, care nu este neapărat nouă, că școala, în forma ei clasică, poate să-ți taie din elanul creator, cel puțin în business, rămâne valabilă.

Păstrând proporțiile, în România programul multinaționalelor din IT de a angaja studenți încă din primul an are o parte pozitivă, dar are și o parte negativă, în sensul că toți acești copii, în momentul în care vor avea un salariu bun, chiar foarte bun, vor înceta să mai viseze, să fie creatori, să încerce să facă un produs sau un serviciu prin care să schimbe lucrurile și lumea.

Mentorii, adică cei care încearcă să îi învețe pe alții din experiența lor în business, sunt extrem de furioși pe ceea ce fac multinaționalele, pentru că pur și simplu le fură studenții, le dau bani, eliminându-i în mod inconștient din acest joc al ideilor de afaceri. Pentru cineva care încă din primul an de facultate încasează 2.000 de euro net pe lună poate fi foarte greu apoi să renunțe la acest confort financiar și să se aventureze în propriul start-up sau al altora pe un salariu minim, de zece ori mai puțin, și fără să aibă un viitor financiar sigur. Exemplul din America cu Dylan Field, care în numai patru ani a creat o companie de 20 de miliarde de dolari, nu cred că poate fi multiplicat atât de ușor. Dar cred că crearea unei culturi de incubatoare de afaceri de toate tipurile este o idee care trebuie testată continuu, pentru a atrage tineri către antreprenoriat, către business.

Multiplicarea din IT nu poate fi regăsită în alte sectoare, dar nu știi niciodată cum dintr-un incubator poate porni o idee care să schimbe lucrurile. Dacă astăzi se poate spune că în România există un ecosistem de IT este și pentru faptul că în ultimii ani s-au dezvoltat tot felul de incubatoare unde tinerii, studenții, pot să-și testeze ideile și să se confrunte cu experiența unor investitori. În acest moment multinaționalele, în încercarea de a-și păstra talentele, încep să dezvolte intern modelul de intra-entrepreneurship, respectiv posibilitatea de a dezvolta o idee sau un serviciu în interiorul și pe banii companiei.

Odată ce companiile devin globale, odată ce se extind și trec de la o simplă unitate la mai multe unități, companiile, devenite multinaționale, nu mai vor să experimenteze idei noi, nu prea mai vor să riște bani decât dacă o idee a testat-o altcineva și produce bani. Adobe, ca să mă refer la exemplul de mai sus, nu a reușit să facă intern ceea ce a făcut Dylan Field, așa că a fost nevoit să-i cumpere nu neapărat dintr-un sens economic, ci mai mult pentru a închide piața, pentru a nu-i lăsa pe alții să facă ceva care să le amenințe poziția. Dacă cineva ridică mintea și capul, este imediat cumpărat, exact cum s-a întâmplat cu Figma.

Exemplul de mai sus este o excepție și un reprezintă o invitație adresată tinerilor de a-și abandona școala pentru a testa ideea de a fi antreprenor. Este nevoie și de școală, dar este nevoie și de idei noi, care să miște și să schimbe lumea.

(cristian.hostiuc@zf.ro)