Cum distruge presiunea pusă de societate, părinți și profesori copiii în zilele noastre și cum se numește noua boală de care aceștia suferă

Mulți părinți fac presiuni uriașe pe copii pentru ca aceștia să fie performanți de la vârste fragede – îi însccriu la nenumărate cursuri și meditații care le lasă foarte puțin timp liber pentru a se bucura de copilărie. Acest lucru poate avea însă consecințe.

Verena are doar 27 de ani, dar din punct de vedere profesional are multe realizări: lucrează ca fotograf profesionist, câștigând premii și serviciile sale sunt foarte solicitate, a excelat la școală și a făcut carieră și ca sportiv profesionist. Dar, în ciuda tuturor acestor reușite, problema ei este că se teme că nu este capabilă să facă, de fapt, tot ceea ce pretinde. Auzind-o vorbind, ți-ai putea imagina că este o impostoare – dar de fapt tânăra suferă de sindromul impostorului.

Leon Windscheid, psiholog și autor, spune că acest sentiment „ar putea fi declanșat de presiunea performanței în timpul copilăriei, de exemplu”. Cei care suferă de sindromul impostorului se luptă să-și ofere feedback pozitiv: „Nu sunt niciodată mulțumiți cu propriile realizări. Au în permanență nevoie de mai mult.” Îndoiala de sine este un indicator important al sindromului impostorului, la fel ca întrebarea recurentă: „Sunt suficient de bun ca să fiu aici?”

„Vorbim despre oameni care au un succes demonstrabil, dar care nu pot interioriza acest fapt”, spune Mirjam Zanchetta, un cercetător care studiază acest sindrom. Cei care prezintă simptomul impostorului nu cred în propriul succes, ci cred că realizările lor se datorează unor factori externi, cum ar fi norocul. Verena, care nu a vrut să-și facă public numele real, spune că nu are nicio problemă să vorbească deschis despre sentimentele și gândurile ei. Dar sentimentul de îndoială de sine este foarte prezent.

Este dificil să știm câți oameni suferă de sindromul impostorului, deoarece mulți nu sunt dispuși să recunoască acest lucru, nici măcar în studiile de cercetare, scrie thestar.com. Multe informații sunt demonstrate doar la nivel teoretic și există puține date pe care să le folosim.

În ciuda realizărilor care par evidente, sentimentele negative nu dispar. Windscheid recomandă persoanelor cu sindromul impostorului să discute cu ceilalți despre sentimentele lor – pentru a-i ajuta pe ei și pe ceilalți care pot simți la fel. Împărtășirea acestor sentimente poate ajuta, de asemenea, la generarea de idei despre cum să se rezolve situația – și asta i-ar putea ajuta pe toți cei implicați.