Cum bântuie fantoma lui Ceaușescu printr-o cafenea Starbucks

Fantoma lui Ceaușescu este mult mai prezentă printre noi decât credem, iar generația millennials sau chiar generația Z ascultă cu fascinație poveștile legate de Ceaușescu: patriotismul lui față în față cu trădătorii de politicieni și vânzătorii de țară pe care îi avem acum la conducerea României, poveștile legate de ce industrie aveam pe vremuri, poveștile legate de sport, de vârfurile și echipele sportive pe care le aveam (că tot a început Olimpiada de la Paris), poveștile legate de școală (și ce școală se făcea atunci!), poveștile legate de faptul că toată lumea avea un loc de muncă iar statul îi dădea și apartament. Nu degeaba George Simion, liderul AUR, promite prin afișe că va da tinerilor apartamente de 35.000 de euro dacă ajunge la putere. Ca să nu mai vorbim de promisiunea locurilor de muncă.

Sunt mulți din generația millennials și din generația Z care cred acest lucru. Pentru o parte din generația boomers și din generația decrețeilor, perioada Ceaușescu a fost cea mai bună perioadă a lor. Pentru că erau tineri atunci, pentru că nu aveau probleme de sănătate ca acum, pentru că erau în forță, pentru că atunci aveau un salariu și nu o pensie ca acum, pentru că aveau viitorul înainte, nu ca acum, când viitorul este doar locul de veci. Este greu să intri într-o discuție cu cineva pe tema vremurilor de atunci și de acum. Nimeni nu crede că economia de acum este mult mai puternică față de economia de atunci, când acum totul pe stradă crapă, când mizeria este prezentă peste tot, când aurolacii au ajuns în centru, când clanurile sunt mai puternice decât polițiștii.

Poveștile spuse de bunici și de părinți legate de locurile de muncă asigurate tuturor de Ceaușescu, poveștile legate de apartamentele pe care le primeau toți sunt extrem de prezente. Fiecare tânăr ar vrea ca statul să-i dea o casă și, de ce nu, să-i dea și un loc de muncă. Este o diferență mare de nuanță. Când statul îți asigură un loc de muncă, este un lucru pozitiv, când o companie privată caută oameni pe care să-i angajeze, deci asigură locuri de muncă, este perceput ca un lucru negativ. Dacă firmele private ar prelua ceea ce a făcut statul înainte, de a da apartamente salariaților, nu ar avea aceeași retorică. Confruntate cu lipsa de angajați, cu lipsa stabilității angajaților, cred că foarte multe firme private ar da apartamente salariaților în schimbul stabilității acestora. Dar ce tânăr ar vrea să lucreze o viață întreagă, ca bunicii și părinții lui, în aceeași întreprindere, chiar și în schimbul primirii unui apartament de la firmă? Tinerii își schimbă jobul după șase luni, spre exasperarea companiilor.

Așa, ca un asterisc, Ceaușescu nu dădea gratis apartamentele, ci cei care le primeau de la fabrică trebuiau să plătească o chirie. Cine dintre tinerii de astăzi ar accepta ca, după terminarea studiilor – școală profesională, liceu, facultate -, să plece din București, din Cluj, din Iași, din Timișoara, într-un oraș de mâna a doua, a treia, a patra, ca să lucreze acolo unde o companie are nevoie de personal? Toți tinerii fug de orașele mici, unde nu prea au ce face ca entertainment, unde joburile nu sunt chiar atât de bine plătite și vor să vină în orașele mari, unde au mai multe oportunități. Cine dintre tinerii de astăzi ar vrea ca statul să-i deseneze cariera și viața, așa cum o făcea statul pe vremea lui Ceaușescu? Există o nemulțumire surdă, ascunsă, a tinerilor față de capitalism, față de multinaționale, față de companiile mari, față de oamenii bogați. Și din acest motiv își îndreaptă atenția și voturile către cei care, prin retorica lor, se ridică împotriva acestor lucruri, împotriva acestui sistem capitalist.

Toți ar vrea ca toată lumea să fie egală, așa cum au auzit că era pe vremea lui Ceaușescu, mulți ar vrea ca statul să ia locul multinaționalelor ca să nu mai facă profit străinii în România, mulți ar vrea ca statul să le dea apartamente gratis. Așa că să nu vă mirați că fantoma lui Ceaușescu, că fantoma unui sistem, este prezentă printre tineri, într-o cafenea Starbucks.   

(cristian.hostiuc@zf.ro)