Cum au stricat colecționarii cu prea mulți bani piața artei
Prețurile în creștere plătite pentru opere de artă la licitații sunt subiect de știri și motiv de laudă pentru cei ce le-au oferit, dar în același timp alungă din ce în ce mai mulți cumpărători tradiționali din domeniu.
Practicanții profesiilor liberale din SUA și Europa iubitori de cultură au investit dintotdeauna în opere de artă și continuă să o facă, numai că prețurile la care s-a ajuns din cauza colecționarilor foarte bogați în căutare de trofee îi fac să nu-și mai permită să cumpere tablourile sau sculpturile spre care s-ar fi orientat altădată, scrie New York Times.
Dacă în anii ’90 această categorie de colecționari s-ar fi orientat spre picturi, acum nu mai poate opta decât pentru gravuri și lucrări realizate prin serigrafie, de exemplu, spun experții în domeniul comerțului cu opere de artă. Spre deosebire de picturi, aceste lucrări nu sunt indicate pentru cei ce vor să le țină o perioadă scurtă apoi să le revândă în câștig, ci pentru cei care vor să-și bucure ochii, fără să plătească o sumă impresionantă de bani.
Dacă proprietarii lor au însă răbdare, uneori se poate întâmpla ca gravurile sau lucrările create prin serigrafie să crească în valoare, cum ar fi gravurile pictorului britanic de origine americană James McNeill Whistler ori portretele lui Mao realizate de către Andy Warhol în 1972, din care un set de zece s-a vândut la licitație în luna martie a acestui an pentru mai bine de jumătate de milion de lire sterline.