Cum au reușit oligarhii lui Viktor Orban să se conecteze la robinetul banilor publici și să facă miliarde din licitații trucate, oferte suspecte și aranjamente obscure

În apropierea graniței Ungariei cu Croația și Serbia, un pod peste Dunăre, evaluat la 747 milioane de euro, este construit de o companie a lui László Szíjj, asociat de afaceri al celui mai vechi prieten al premierului Viktor Orbán. Szíjj, cunoscut pentru iahturile de lux care au găzduit membri ai cabinetului, deține firme care au câștigat contracte publice de 7,9 miliarde de euro de la venirea lui Orbán la putere în 2010. În cei cinci ani anteriori, compania sa Duna Aszfalt obținuse doar 247 milioane de euro din licitații.

Conform unei analize Financial Times bazate pe aproape 350.000 de contracte de achiziții publice, 13 persoane apropiate administrației Orbán au început să domine contractele publice după 2010. Premierul prezintă sistemul, denumit „System of National Co-Operation” (NER), ca un mecanism de colaborare între stat și sectorul privat. Criticii, însă, îl consideră o formă de clientelism, susținând că fondurile publice sunt redirecționate către apropiați ai premierului, care, în schimb, îi sprijină campaniile electorale. Analiza FT arată că 14% din totalul sumelor acordate în achiziții publice sub Orbán au mers la 42 de companii controlate de acești 13 indivizi, comparativ cu doar 1% între 2005 și 2010. Din 2010 până la finalul lui 2025, aceștia au obținut contracte de peste 28 miliarde de euro, echivalentul a 1,8 miliarde pe an, de 15 ori mai mult decât media anuală de 121 milioane din perioada pre-Orbán.

Un nod central al rețelei este Lőrinc Mészáros, prieten din copilărie al premierului, care a devenit cel mai bogat om din Ungaria în mare parte datorită contractelor publice de construcții. Lista principalilor beneficiari include și Szíjj, fostul coleg de facultate al lui Orbán Lajos Simicska, fiul vitreg al premierului István Tiborcz, partenerul de drumeții al premierului István Garancsi și omul din spatele imperiului publicitar Gyula Balásy. Analiza FT folosește date guvernamentale ungare și cercetările lui István János Tóth, economist și director la Corruption Research Center Budapest, care a documentat pentru Comisia Europeană că actorii conectați politic au de 2,5–3,3 ori mai multe șanse să câștige contracte publice.

Szíjj a fondat Duna în anii ’90 și a dezvoltat treptat compania într-un grup de dimensiuni medii. Creșterea sa excepțională a început în 2010, când a început să aplice pentru contracte publice împreună cu Mészáros și ulterior a colaborat și cu alți membri ai grupului de 13 persoane. Înainte ca Mészáros și familia sa să preia compania de construcții Euro General în 2017, aceasta câștigase contracte de doar 36 milioane de euro. Ulterior, fie individual, fie în consorții, a acumulat 175 milioane de euro. De asemenea, Tiborcz a devenit unul dintre cei mai bogați oameni de afaceri din Ungaria, parțial prin contracte cu statul și finanțări de la bănci controlate de stat sau de apropiați ai premierului. El a negat că relația cu Orbán i-ar fi influențat succesul și a precizat că, după 2015, a evitat implicarea directă în licitații publice.

Mai multe firme din rețea au obținut contracte semnificative și după ce Comisia Europeană a început să blocheze fonduri. Cele 13 companii asociate au câștigat 12 miliarde de euro din contracte finanțate de UE de la venirea lui Orbán la putere, inclusiv 700 milioane după ce Bruxelles-ul a început să înghețe fonduri. Blocarea fondurilor a vizat în principal contractele considerate vulnerabile la corupție, însă firmele beneficiare au continuat să câștige licitații.

Practic, grupul a dominat contractele „single-bid”, în care nu participă alte firme. În perioada 2024–2025, 69% din contractele lor au fost atribuite astfel, comparativ cu o medie de 29% pentru toate firmele maghiare. Aceasta reflectă o creștere semnificativă față de perioada anterioară, când 45% din contractele câștigate de firmele politice conexe erau single-bid. Această practică a fost semnalată de Comisia Europeană drept una dintre cauzele înghețării fondurilor pentru Ungaria.

Companiile beneficiare susțin că succesul lor se datorează experienței și calității lucrărilor. Duna Aszfalt afirmă că expansiunea sa a început înainte de venirea lui Orbán și că a câștigat deseori licitații competitive împotriva firmelor internaționale.

„Accesul la licitațiile finanțate din fonduri europene a devenit semnificativ doar după 2010. Înainte de 2010, marile companii multinaționale construiau autostrăzi în Ungaria”, se arată într-un comunicat al companiei.

Impactul economic al fenomenului este semnificativ: concentrarea contractelor în mâinile unui grup restrâns afectează concurența, limitează accesul altor companii și crește riscul de alocare ineficientă a fondurilor publice, inclusiv din surse europene. Pentru investitori și companii, structura NER creează un mediu de afaceri predictibil doar pentru cei conectați politic, în timp ce restul pieței rămâne marginalizată.

Pe fondul apropiatelor alegeri, acuzațiile de corupție au devenit un subiect central, opoziția raportând un avantaj în sondaje, ceea ce amenință 16 ani de dominație Orbán. Sistemul economic-politic de tip NER, după cum arată datele, a transformat conexiunile personale în miliarde euro, replicând modelul de clientelism observat în alte state est-europene, inclusiv Rusia.