Cum au devenit revistele tipărite de la produse pe cale de dispariție, produse exclusiviste

Multe dintre publicațiile care aglomerau chioșcurile de ziare și cutiile poștale în urmă cu 20 de ani s-au închis com-plet, iar aproape toate celelalte și-au schimbat modelele de afaceri pe măsură ce cititorii și bugetele de publicitate s-au mutat online, de obicei prin reducerea frecvenței publicării sau prin trecerea completă la format digital. Totuși, printul nu a murit. În ce s-a transformat?



Condé Nast, cândva cel mai puternic editor de reviste din lume și cu un portofoliu de peste 20 de publicații tipărite la apogeu, „nu mai este o companie de reviste”, conform unei declarații din 2022 a directorului său executiv, Roger Lynch. Acum, compania tipărește doar opt titluri, scrie Bloomberg. Schimbări au apărut chiar și la Bloomberg Busi-nessweek, care publică zilnic online, iar în iulie s-a relansat cu o ediție tipărită lunar, după 94 de ani de format săptămânal. Vechiul model al printului a dispărut cu siguranță, împreună cu circulația masivă și omniprezența cul-turală de care se bucura formatul tipărit înainte ca internetul să dea peste cap mass-media și să lase să prospere doar cataloagele de supermarket și broșurile cu rețete pentru alimente cu conținut scăzut de carbohidrați. Dar pentru reviste rămâne o oportunitate, iar unii editori și branduri par să o conștientizeze.

Mai multe titluri din diferite genuri, inclusiv Field & Stream, Nylon, Saveur, Sports Illustrated, The Onion și Vice, s-au angajat să repornească în 2024 produsele fizice abandonate anterior. În SUA, publicații tipărite de nișă, cum ar fi Apartamento, Bitter South-erner, The Drift și HoammeGirls, continuă să ocupe spațiu pe segmentele lor și lor li s-au alăturat zeci de publicații noi în print începând cu pandemia de Covid-19. Toate acestea pot părea contraintuitive, dar au sens dacă ținem cont că oamenii nu au încetat niciodată să se bucure de reviste, chiar dacă rentabilitatea lor s-a redus din punctul de vedere al producției. Și este firesc să fie așa. Generație după generație, mediul media a trecut prin schimbări rapide. Televiziunea a luat locul radioului – „Video Killed the Radio Star”, sună un cântec din 1980, dar nu a fost chiar așa.

….în loc de ediții mai frecvente, cum erau în perioada de glorie a revistei, editorii se vor concentra pe producerea a ceva care să răspundă nevoilor pe care media digitală nu le poate acoperi suficient…

CD-urile au înlocuit casetele audio. DVD-urile au luat locul casetelor video, MP3-ul a depășit CD-urile, iar streamingul este acum rege. Lumea a asistat în ultimii ani, din spatele ecranelor, la pierderea terenului de către print în favoarea digitalului. Potrivit datelor Magna, analizate de Bloomberg, la apogeu, în 2007, veniturile anuale din publicitate în publicațiile tipărite din SUA au atins 19,5 miliarde de dolari. De atunci, industria a întors pagina, iar aproape în fiecare an care a urmat, veniturile din publicitate s-au diminuat. Dar, așa cum a observat Amanda Mull de la Bloomberg, printul nu a murit din cauza digitalului, așa cum s-ar fi putut anticipa. În schimb, la fel ca în cazul camerelor foto pe film, al librăriilor și discurilor din vinil, presa scrisă înregistrează o renaștere, cu reviste consacrate rebranduindu-se din publicații accesibile în „produse de lux pentru recreere” mai specializate.

Deși epoca de aur a printului a rămas mult în urmă, nu doar reviste vechi care au abandonat printul în favoarea digitalului revin la formatul fizic, ci și unele publicații digitale lansează acum ediții tipărite. The Cut, de la Vox Media, a lansat primul său număr tipărit Fall Fashion în septembrie. Cu toate acestea, accesul la publicul larg nu mai este obiec-tivul principal al revistelor tipărite. După cum a subliniat Mull, succesul publicațiilor tipărite de durată (The New Yorker, Vogue, Architectural Digest) se bazează pe interesele, gusturile și preferințele distincte ale cititorilor pentru a susține vânzările. Creșterea numărului de publicații independente mici care se tipăresc dovedește că pentru citi-tori valoarea este dată acum de calitate mai degrabă decât de cantitate – o virtute care atrage agențiile de publici-tate, conștiente că, adesea, cititorii mai înstăriți conectați la unele publicații tipărite sunt mai greu de atins în medi-ul online. De fapt, mediul tipărit este acum tot mai mult un instrument de marketing: Costco Connection, publicația retailerului pe bază de abonament Costco, distribuită gratuit clienților, este una dintre cele mai de succes reviste din America, cu un tiraj lunar de peste 15 milioane.

….revistele pot atrage prin lux și exclusivitate. Un accent pe estetică, calitate și artă va crea un sentiment de colecționabilitate, atrăgând cititorii. Vor fi coperți îndrăznețe, pagini lucioase și imagini editoriale emblematice. O revistă poate fi expusă…

Title Media, agenție de publishing din Marea Britanie, a prezis la începutul anului o revenire masivă a printului tradițional în 2024. Proiecția s-a dovedit optimistă, dar agenția oferă argumente solide pentru a explica de ce printul nu va dispărea. Trebuie spus, însă, că revenirea hârtiei tipărite nu va împinge în spate media digitală. Cu marile companii care investesc în dezvoltarea inteligenței artificiale și a re-alităților virtuale, viitorul mediei digitale se conturează puternic. Dar trecutul revine și devine din nou noua modă. Discurile din vinil au renăscut începând cu anii 2010, cu vânzări în creștere și cu generațiile mai tinere care îmbrățișează un mediu considerat anterior depășit. Anul trecut, vânzările de discuri de vinil au atins cele mai ridi-cate niveluri din 1990, cu o creștere masivă de 12%. Zece dintre cele mai vândute viniluri din 2023 au fost albume lansate în acel an, astfel încât nu doar colecționarii clasici și edițiile limitate conduc vânzările. Această revenire a popularității vinilului arată că oamenii prețuiesc tangibilitatea mediilor fizice în fața celor digitale și se întorc către senzația tactilă pe care digitalul nu o poate oferi.

Revine, de asemenea, fotografia instant. Fujifilm Instax estimează că în 2025 vânzările vor fi de peste trei ori mai mari comparativ cu 2015. Dorința oamenilor de a-și putea atinge și colecționa media în formă fizică este, evident, puternică. Polaroidurile s-au întors. Oamenii vor să dețină media pentru care plătesc, iar în era digitală mulți nu au cum. Domină abonamentele muzicale și serviciile de streaming, care nu favorizează o relație între public și media. În fond, serviciile de streaming au fost inițial un succes datorită confortului pe care îl ofereau. Acum, însă, există atât de multe abonamente diferite încât utilizatorii trebuie să caute unde pot viziona ceea ce vor, fără o garanție de acces permanent. Cărțile electronice, de asemenea, sunt supuse controlului furnizorilor. În 2009, Kindle a retras 1984 a lui George Orwell de pe dispozitivele utilizatorilor, ceea ce, pe bună dreptate, i-a nemulțumit pe cei care plătiseră pentru carte. A fost un caz clar de cenzură. Ironia este remarcabilă. În mediul digital, utilizatorii semnează un acord prin care furnizorii pot modifica accesul la conținut fără notificare. Printul nu prezintă acest risc.

…printul creează intimitate. Intimitatea se stabilește și prin conținutul de lungă durată din reviste, deoarece gene-rează în mod natural narațiuni și povești…

Când cineva cumpără un exemplar, acesta rămâne al cumpărătorului pentru totdeauna. Toate acestea încep să fie evidente și în industria tipăritului. Title Media a revenit în 2024 la tipărirea Sil-ver Magazine – destinată Generației X și generațiilor următoare. Nylon, o revistă americană axată pe cultură pop, modă, muzică și frumusețe, a trecut la formatul exclusiv digital în 2017, dar în 2024 și-a relansat varianta fizică, cu apariție bianuală. Aceasta este descrisă drept „tot ce ai iubit la vechiul Nylon, plus câteva noutăți interesante”. Ediția tipărită Nylon poate semnala o renaștere în industria revistelor. Poate fi un catalizator al unei noi tendințe. După cum arată alegerea Nylon de a reveni la o apariție bianuală, în loc de ediții mai frecvente, editorii se vor con-centra pe producerea unui conținut care să răspundă nevoilor pe care media digitală nu le poate acoperi suficient. În timp ce sursele media digitale vor continua să fie o parte importantă a vieții, revistele pot atrage prin lux și exclu-sivitate. Un accent pe estetică, calitate și artă va crea un sentiment de colecționabilitate, atrăgând cititorii. Vor ex-ista coperți îndrăznețe, pagini lucioase și imagini editoriale emblematice. O revistă poate fi expusă, la fel ca o foto-grafie sau un fragment de text. Pe hârtie pot fi făcute notițe. Nostalgia de a răsfoi o revistă va atrage atât milenialii, cât și generațiile mai în vârstă. Slow media oferă o experiență mai profundă pentru cititori decât viteza și clickbaitul care definesc conținutul online. Printul întărește experiența utilizatorului și creează intimitate.   

Traducere și adaptare: Bogdan Cojocaru