Cum au devenit hackerii din Coreea de Nord cei mai mari jefuitori din lume

Reconnaissance General Bureau (biroul general de recunoaștere) RGB, al Coreei de Nord, echivalentul CIA, a antrenat o echipă de hackeri transformați în jefuitori de bănci care în ultimii ani au furat din peste 100 de bănci și exchange-uri de criptomonede de peste tot din lume, pagubele fiind evaluate la peste 650 de milioane de dolari, potrivit GlobalPost Investigations.

Hackerii coreeni au lovit chiar și Banca Federală de Rezerve din New York. La aproape 25 de metri sub străzile din Manhattan, banca deține cel mai mare depozit de aur din lume, iar multe dintre lingourile de aur sunt ale altor guverne, dar le-au trimis americanilor pentru că simțeau că sunt mai în siguranță acolo decât altundeva. De asemenea, tot aici se țin și banii altor guverne, dar nu în sensul tradițional de bancnote, ci bani electronici formați din 1 și 0.

Hoții nord-coreeni au vrut să fure în februarie 2016 aproape 1 miliard de dolari. Contul țintit aparținea Bangladesh-ului. Odată ce au avut acces în serverele băncii centrale din Bangladesh, hackerii au așteptat până vineri, zi liberă pentru mulți musulmani, pentru a acționa. Hackerii au trimis o serie de cereri de transfer la Banca Federală de Rezerve, transferuri totalizând aproape 1 miliard de dolari, care duceau banii în Filipine. Mulți bani au fost transformați în cash sau spălați prin cazinouri.

Hackerii nu au reușit să fure toată suma deoarece multe transferuri au fost oprite fiind socotite drept suspicioase. Totuși, au izbutit să scape cu 81 de milioane de dolari. Cei care au realizat acest furt sunt agenți ai RGB, agenție caracterizată ca fiind o combinație de CIA, KGB și Yakuza.

De zeci de ani, Coreea de Nord a fost sancționată de țările occidentale; în plus, intrarea acesteia în piețele globale a fost interzisă. Asta a făcut ca regimul să caute noi metode de a aduce venituri la stat. Printre încercările agenției s-au numărat producția de heroină, printarea de bancnote de 100 de dolari și contrafacerea țigărilor de marcă. Totuși, toate aceste încercări de a face bani au fost eclipsate de hacking. Agenția a antrenat unii dintre cei mai buni criminali cibernetici din prezent. Ce îi diferențiază pe acești hackeri de alții este faptul că sunt siguri că nu vor fi acuzați și nici arestați niciodată de autorități.
În ultimii ani, Coreea de Nord ar fi lansat peste 100 de atacuri cibernetice asupra băncilor și birourilor de exchange de criptomonede din 30 de țări. În urma acestor acțiuni s-ar fi furat 650 de milioane de dolari, din ceea ce se știe.

Suma de 650 de milioane de dolari a fost înaintată de Simon Choi, consultant al Serviciilor Secrete ale Coreei de Sud și al diviziei de securitate cibernetică a armatei sud-coreene.

„Cred că am reușit să descoperim doar 30% din ceea ce s-a furat, doar o parte a activității lor. Abilitățile lor s-au îmbunătățit considerabil. Sunt cei mai buni din lume”, este de părere Choi. Asta nu s-a întâmplat dintr-odată. Sub regimul lui Kim Jong-un, RGB s-a restructurat și a pus accentul pe hacking, iar acum, conform estimărilor, numărul hackerilor este între 3.000 și 6.000.
Agenția a fost creată în 2009, în ultimii ani ai domniei lui Kim Jong-il. Agenția era compusă din mai multe unități dedicate spionajului, asasinatelor, războiului psihologic și războiului cibernetic. Odată ce Jong-un a venit la putere, accentul s-a pus pe divizia de hacking.

Două unități ale diviziei de hackeri sunt renumite în lume: unitatea 121, cunoscută ca „Lazarus” sau „Hidden Cobra”, responsabilă pentru hackul asupra Sony și a Băncii Federale, și unitatea 110, care, potrivit lui Choi, a început ca o unitate dedicată atacurilor asupra armatelor țărilor rivale, dar și-a schimbat ținta în sisteme de carduri, rețele de ATM-uri, dar și exchange-uri de criptomonede.

După ce Kim Jong-un și Donald Trump s-au amenințat reciproc cu distrugerea, pe Twitter sau la televizor, acum cei doi lideri au căzut de acord să se întâlnească pe 12 iunie în Singapore. Nu se știe exact care va fi topica discuțiilor, dar sigur se va vorbi și despre bomba cu hidrogen și despre modul în care una dintre cele mai sărace națiuni din lume a ajuns să dețină o astfel de armă.

Jafurile din bănci sunt legate de arsenalul nuclear al Coreei de Nord deoarece testele cu rachete provoacă sancțiuni, iar sancțiunile golesc bugetul țării. Pyongyang caută soluții pentru a-și umple cuferele, iar o metodă eficientă este prin atacuri cibernetice. Hackingul a devenit extrem de profitabil pentru statul nord-coreean și o veritabilă amenințare asupra sistemului financiar al SUA. Pentru a înțelege mai bine ce se întâmpla, Patrick Winn, reporter la Global Post Investigation, a vorbit cu Kim Heung-Kwang, un specialist în computere care este familiarizat cu ceea ce se întâmplă în regimul de la Pyongyang deoarece el a fost un astfel de hacker.

Kim Heung-Kwang a fugit în 2003 și a mituit un paznic nord-coreean de la granița cu China. A traversat râul Tumen, dar a fost împușcat, înainte să iasă din apă, de un al doilea paznic, pe care a neglijat să-l plătească. A supraviețuit; din China a ajuns în Coreea de Sud, iar azi conduce o alianță a dezertorilor regimului nord-coreean. În organizația pe care o conduce se numără avocați, doctori, ingineri, programatori nord-coreeni care au scăpat de regimul opresiv.

„Hackerii sunt geniile Coreei de Nord. Atunci când întrebi oamenii care țară are cei mai talentați hackeri, probabil auzi de America, Rusia, China și așa mai departe. Dar are cineva operațiuni mai de succes decât Coreea de Nord?”, punctează  Kim Heung-Kwang.

În 2014, agenții nord-coreeni s-au infiltrat în infrastructura Sony care se pregătea să lanseze comedia The Interview, un film despre asasinarea lui Kim Jong-un. Agenții au șters date din sistemul companiei japoneze și au dezvăluit publicului e-mailuri private ale angajaților Sony. Compania a decis să nu mai lanseze filmul în cinematografe.

În 2017, hackerii nord-coreeni au lansat un „vierme” cunoscut ca WannaCry care a blocat peste 200.000 de calculatoare din 150 de țări. Cei care au avut calculatoarele blocate trebuia să plătească o răscumpărare în bitcoin.

În ultimii trei ani, hackerii nord-coreeni au atacat bănci și exchange-uri de criptomonede din Coreea de Sud, Thailanda, India, Filipine, Polonia, Peru, Vietnam, Nigeria, Australia, Mexic, Japonia, Singapore, SUA. „Doar din ceea ce se vede la știri ar trebui să te gândești dacă nu cumva hackerii nord-coreeni sunt cei mai buni din lume”, spune Heung-Kwang. Întrebarea este: cum poate o țară săracă să lanseze asemenea atacuri când se confruntă cu întreruperi de curent și are o infrastructură digitală primitivă?

Răspunsul poate fi surprinzător: formează celule de hackeri în alte țări. Multe dintre aceste celule ar fi în China, unde viteza de internet este mult mai mare. Acolo, mulți agenți lucrează drept traderi sau importatori și hackeri pe timpul nopții. Alte urme lăsate de hackeri indică faptul că aceștia ar putea fi în India, Malaysia, Nepal, Indonezia, dar și Mozambic.

Potrivit Recorded Future, firmă ce monitorizează amenințări cibernetice la nivel mondial, hackerii nord-coreeni se uită pe Amazon, Baidu, echivalentul Google în China, la filme pornografice și la conturile AOL. De asemenea, ei folosec iPaduri și iPhone-uri.

Kim Heung-Kwang spune că atunci când hackerii atacă o bancă, ei știu că acțiunea lor este ilegală, dar vor să-și mulțumească liderul. „Să nu vă imaginați că se simt vinovați sau că-și încalcă vreun cod moral. Ei nu au același cod moral ca noi”, explică Jang Seyul, fiul unui căpitan de armată, care a fost acceptat la universitatea Mirim din Coreea de Nord. El spune că instituția este cunoscută în rândul soldaților drept Universitatea de Automatizare a Comandamentului Poporului Coreean. Revista Wired a numit-o Școala de Hacking a Coreei de Nord.

Jang Seyul nu a ajuns hacker, ci a devenit un expert în strategie militară; a lucrat alături de hackeri atât în timpul facultății, cât și la agenție și este de părere că aceia care sunt deștepți urcă repede în rang. „În Coreea de Nord foarte mulți tineri își doresc să devină ingineri și specialiști în IT, deoarece, dacă ajungi expert în securitate cibernetică, atunci poți ajunge unul dintre conducătorii din partidul comunist. Băieții visează să urmeze această cale”, spune Seyul.

Cei mai talentați programatori sunt lăsați să-și mute familiile din provincie în Capitală, un privilegiu pe care nu toți îl au. Astfel, familiile acestora se pot bucura de apă caldă, electricitate, alimente rare precum bananele. Chiar și așa, familiile acestora sunt într-un fel niște ostateci: dacă un hacker cumva schimbă tabăra, atunci familia lui este în pericol. Totuși, cei mai buni hackeri sunt mutați în străinătate.

Accesul la informație ar putea face ca un hacker să-și schimbe părerea despre ceea ce face, dar Andrei Lankov, profesor la Universitatea din Seul și expert în economia nord-coreeană, este de părere că hackerul coreean tipic nu vrea să fugă din țară. „Sistemul este creat în așa fel încât este foarte dificil să evadezi și este la fel de greu să pornească o mișcare antisistem. Este o metodă dureroasă de a te sinucide.”

Kim Heung-Kwang este norocos că a scăpat, dar și așa a primit telefoane și e-mailuri de amenințare. „Sunt pe lista neagră. Există un ordin pentru a mă omorî. Ai observat omul care stă lângă mine?”, spune el arătând către un bărbat îmbrăcat în negru. „Este un agent sud-coreean. Este aici să mă protejze.”

Se spune că banii furați de hackeri sunt utilizați pentru a alimenta programul nuclear al țării, dar potrivit lui Lankov, banii pot fi folosit și pentru bunuri și servicii precum genți Chanel pentru amantele liderilor nord-coreeni, pentru orez de slabă calitate pentru a hrăni populația înfometată, dar și pentru achiziția de componente pentru sistemul de rachete capabil să trimită o rachetă tocmai pe continentul american.

„Ei se văd ca niște victime. Văd legea internațională ca fiind fără sens, ipocrită și folosită de marile puteri ca să-și utilizeze în propriul folos pozițiile privlegiate”, este de părere Lankov. Aceeași viziune asupra lumii a determinat autoritățile să exporte heroină în anii ‘70 sau să falsifice țigări și bani. „Și-au pus speranța în droguri, dar banii nu erau foarte mulți și reputația le era afectată. Așa că au renunțat. Acum au aflat că hackingul este o metodă foarte bună de a face bani.”

Totuși, când vine vorba de venitul țării, hackingul încă nu ajunge la nivelul banilor aduși de vânzarea de cărbuni către China sau al banilor aduși prin trimiterea de muncitori în străinătate (sunt trimiși să taie copaci în Siberia sau să lucreze în fabrici din Orientul Mijlociu). În acest moment, totuși, aceste două surse de venit sunt sugrumate de sancțiuni, iar asta face ca hackingul să devină din ce în ce mai dorit.

În trecut, o persoană inteligentă era condamnată să lucreze în ferme, dar acum are șansa să se alăture unei echipe care să dea jafuri online de milioane de dolari. Aceste sume de bani aduse de hacking nu sunt cu adevărat mari pentru țări ca SUA sau China, dar pentru Coreea de Nord, unde economia națională este estimată la 28 de miliarde de dolari, este o sursă de venit importantă.

Ce se va întâmpla pe viitor? Nici Kim Heung-Kwang nu știe și sugerează că lucrurile s-ar putea schimba după întâlnirea dintre Kim Jong-un și Donald Trump. Poate dictatorul va decide să-și țină în frâu armata de hackeri în schimbul ridicării sancțiunilor. Poate Jong-un va pleca de la discuții furios, amenințând SUA. „Poate cei doi vor avea o relație bună. Sau poate va fi un film de acțiune. Oricum ar fi, dacă acești doi lideri se vor întâlni, va fi o întrevedere a unor oameni foarte ciudați”, încheie Kim Heung-Kwang.