Cum au ajuns fabricile Americii să fie invadate de roboți ruropeni și japonezi

Vickers Engineering întruchipează potențialul industriei prelucrătoare americane. Producătorul de utilaje din Michigan furnizează piese de mare precizie unor clienți precum Toyota și Volkswagen, cu fabrici în SUA, și exportă în Mexic și Canada. Numărul angajaților a crescut de cinci ori, iar salariul mediu s-a dublat în ultimii zece ani, după cum povestește directorul executiv Matt Tyler.

Din ce se trage forța acestui succes „fabricat în America”? Echipamentele industriale avansate nemțești și japoneze. Când Vickers a cumpărat pentru prima dată roboți industriali, în 2006, a avut de ales doar dintre modele europene și japoneze, iar de atunci a tot cumpărat roboți japonezi. „Nu am găsit nicio opțiune made in America”, spune Tyler.

Vickers nu este caz unic. Problema este generală în SUA. Industria americană se automatizează într-un ritm alert, dar de această transformare profită mai ales producătorii de roboți din alte țări. Roboții străini invadează fabricile americane, scrie The Wall Street Journal, explicând că SUA pierd în fața companiilor europene și japoneze cursa pentru fabricarea de utilaje de producție de înaltă tehnologie necesare automatizării industriei prelucrătoare.

În 2016, piața de roboți nord-americană a stabilit un record istoric în ceea ce privește comenzile și livrările, potrivit The Robotic Industries Association (RIA). Anul trecut, 34.606 de roboți, evaluați la aproximativ 1,9 miliarde de dolari, au fost comandați de firme din America de Nord. În 2015 au fost comandați cu 10% mai puține unități. În industria auto, creșterea a fost de 17%. De asemenea, anul trecut au fost livrați în regiune 30.875 de roboți, evaluați la 1,8 miliarde de dolari, cu 10% mai mult față de 2015. Livrările pentru industria auto au urcat cu 25%.

Datele Departamentului pentru Comerț arată că SUA au înregistrat anul trecut cu Japonia, cu Uniunea Europeană și cu Elveția un deficit comercial de 4,1 miliarde de dolari în ceea ce privește „bunuri avansate flexibile pentru industria prelucrătoare” (adică utilaje care se pot adapta rapid la diferite circumstanțe). Deficitul este de două ori mai mare ca în 2003, dar mai mic în comparație cu cel de 7 miliarde de dolari din 2001. Însă o mare parte a reducerii reflectă faptul că furnizorii străini de echipamente se extind în SUA și nu indică în niciun fel o revenire a americanilor.

Firmele americane pierd și acasă cotă de piață, potrivit VDMA, un grup de lobby care reprezintă peste 3.200 de companii germane. VDMA este cea mai mare asociație industrialăeuropeană. În 1995, producătorii americani reușeau să acopere 81% din cererea internă pentru echipament industrial. În 2015, de când sunt cele mai recente date, ponderea era de 63%.
Deficitul comercial reprezintă o problemă dificilă pentru președintele Trump, care vrea ca SUA să producă mai mult și să importe mai puțin. El i-a criticat pe fabricanții de mașini, pe cei de aparate de aer condiționat și pe cei de utilaje agricole pentru mutarea în afara țării a liniilor de producției. Companiile au răspuns trâmbițând investiții în fabricile americane. Însă o industrie prelucrătoare în expansiune ar cumpăra și mai mult echipamente de la producători străini. Companiile nu au de unde alege. 

Dacă Vickers ar putea găsi ce-i trebuie în SUA, ar alege „cu siguranță varianta americană”, spune Tyler.

Pe producătorii din industrie îi neliniștește lipsa furnizorilor americani de roboți deoarece produsele digitalizate, miniaturizate și personalizate ale viitorului depind din ce în ce mai mult de inovația din mașinile folosite pentru a le fabrica.
O analiză pregătită în 2012 pentru președintele Barack Obama de Consiliul Științific concluzionează că „adevărul greu de digerat” este că SUA au rămas în urma altor națiuni bogate în ceea ce privește inovarea în industrie.

Departamentul pentru apărare, care vrea fabrici sofisticate capabile să producă un arsenal modern, a propus anul trecut măsuri care „s-o ajute pe Rosie de la sculărie (Rosie the Riveter – un prototip cultural american ce le reprezintă pe femeile Americii care au lucrat în fabrici în timpul celui de-al Doilea Război Mondial) să devină expertă în tehnologie, așa cum i-a fost destinat să fie”. 

Noble Plastics din Louisiana, un producător de piese turnate din plastic variind de la componente pentru sondele petroliere la capace pentru sticluțe cu lipici, a început în 2000 cu un utilaj de injectat, produs în  Ohio de compania americană Newbury Industries. Așa cum se întâmplă frecvent în industria de profil, Newbury a fost cumpărată în 1996 de către o companie germană, pe care un rival din Japonia a achiziționat-o în 2008.

Astăzi, în interiorul a ceea ce președinta Missy Rogers descrie ca fiind „o clădire deloc impunătoare dintr-un oraș foarte mic”, Noble operează o rețea digitală care leagă utilaje de injectat mase plastice de la compania germană Arburg și brațe robotice de la Fanuc, companie niponă și liderul mondial în producția de roboți industriali. Rețeaua folosește elemente americane precum motoare și senzori și sisteme americane pentru proiectare și managementul procesului, „însă Fanuc este inima sistemului nostru”, explică Rogers. Ea și soțul ei participă adesea la târguri de tehnologie industrială pentru a sta „în fruntea haitei”. Și caută să-i identifice pe cei mai inovatori furnizori. „Vezi aceleași nume și companii în fiecare an”, de obicei din Japonia sau din Europa. „Eu vreau să cumpăr de la oamenii care încearcă mereu să-și facă sistemele mai bune.”

SUA dominau industria prelucrătoare de vârf în anii 1970, când cea mai modernă tehnologie era reprezentată de mașini-unelte. Detroit era atunci de departe liderul domeniului. Primul robot industrial din lume, Unimate, un colos de două tone construit la Connecticut, a fost instalat în 1961 la uzina General Motors din Trenton, New Jersey, potrivit Federației Internaționale de Robotică. GM și Ford au testat roboți în anii 1970. GM a intrat în parteneriat cu Fanuc în 1982.
În anii 1980, industria prelucrătoare americană s-a prăbușit, aproape șapte din zece producători americani de mașinile-unelte dând faliment din cauza declinului cererii, a dolarului puternic și a erorilor de strategie.

Declinul a continuat în acest secol, în condițiile în care producătorii americani au o parte mai mare din operațiuni, iar baby boomerii s-au pensionat. Retragerea producătorilor din industria manufacturieră a însemnat o cerere mai mică pentru experți în producție, ceea ce a accelerat delinul tehnologiei manufacturiere. 

„În SUA a existat un exod al creierelor din sectorul tehnologiei manufacturiere”, explică Alex West, specialist la firma de consultanță IHS Markit.