Cum arată viața unui ROMÂN din Gherla care a ajuns să administreze 3 MILIOANE de mp și are 1700 de angajați

Clujeanul Tudor Marchiș administrează 3 milioane de metri pătrați din clădirile de birouri din Bangalore, localitate cunoscută drept echivalentul indian al Silicon Valley-ului. Firma pe care o conduce, Technique Control Facility Management, are 1.700 de angajați și asigură activități de facility, property și energy management pentru Embasy Group, un dezvoltator care deține milioane de metri pătrați de birouri închiriate firmelor din industria IT din Bangalore. Ce hobby aveți și cât timp dedicați? Când și cum a început interesul pentru această zonă?

Hobby… cred că viața mea e un hobby. Practic de când mă știu sunt o persoană activă. Locuința pentru mine e un loc în care mă odihnesc și încerc să nu o transform în locul în care îmi trăiesc viața.

Fac de toate în funcție de persoanele din jurul meu. Când am venit în India știam numai de fotbal și a fost greu să îmi găsesc în primele șase luni un grup, pentru că atunci nu erau terenuri sintetice și mergeam la o școală unde jucăm pe zgură cu localnicii. Un fel de băieți de cartier care se ocupau cu nimica toată ziua, dar eu eram fericit că alergam și eu două ore și băteam mingea cu ei.

Ulterior m-am implicat în tot felul de activități – ba cu un vecin, ba cu un nou „prieten” sau om de afaceri – și am început să joc badminton, tenis, golf, cricket, squash, în funcție de partener. După aproximativ un an m-am întâlnit cu un român și m-a invitat să joc cu echipa lui. Se fac cinci ani de când în fiecare luni seară două ore jucăm fotbal cu băieți din cele mai diverse nații: român, american, canadian, neamț, spaniol, francez, columbian, grec, iranian și așa mai departe. De doi ani joc în The Amator League dumincă de duminică, pe teren mare, într-o competiție locală organizată foarte bine. Mult peste nivelul ligii 3 la noi din punctul de vedere al condițiilor și audienței. Nivelul de joc e absolut de amator și nu se compară cu ce avem noi acasă. Aici fotbalul este destul de nou pentru ei.

Joc și golf, dar depinde de întâlniri; în principiu în weekend și diminețile sau serile, în funcție de timp și familie. În complexul în care locuiesc avem un club sportiv unde joc badminton, tennis sau squash cu vecinii. În cazul în care nu am altă activitate sportivă, mă antrenez în sala de forță. În biroul meu am sac de box și speed bag.

Zilnic fac ceva; dacă nu, sunt bolnav. La propriu și la figurat.

Ce corespondențe există între sport și afaceri?

Aș pune altfel problema și cred că e și rețeta succesului meu. Gândește-te că ai aceeași mașină timp de aproximativ 80 de ani. Înveți să o conduci vreo doi ani, apoi o upgradezi. Cu mașina faci de toate: duci copiii la școală, apoi mergi la serviciu și o folosești în schimbul unor bani pentru interesul companiei. Când e gata ziua de muncă, mergi acasă. Cum întreții mașina, așa o ai și de asta se leagă productivitatea ei. Sportul e modalitatea prin care păstrezi motorul și pompele în stare optimă de funcționare, și alimentația e combustibilul. Trebuie să fie o combinație echilibrată și ai o mașină în perfectă stare de funcționare, la care vârsta e doar un număr.

Indiferent câți bani faci, există un punct critic care, odată depășit, sănătatea nu mai poate fi cumpărată cu bani.
Un exemplu concret: să folosești mașina 2 km pe zi, dar să o alimentezi zilnic la fiecare masă cu 10 litri de benzină; dacă rezervorul e elastic, se mărește până explodează. Nimeni nu ar face așa ceva cu propria mașină, dar cu propriul corp e ceva acceptat: nu faci mișcare, dar mănânci ca un atlet. Nu are logică.

Mă uitam la niște studii despre activitatea fizică și mediul de muncă. Cu cât am avansat tehnologic, cu atât am redus activitatea fizică. Cu toate acestea, nu înseamnă că activitatea fizică în exces este benefică. Dacă efortul excesiv e sănătos, poștașii nu ar trebui să moară niciodată.

Pe de altă parte, sportul te ajută să lucrezi, să înțelegi și să motivezi personalități. Când ești pe terenul de joc, relațiile umane se schimbă. Nu prea contează statutul social și totul se limitează la statutul abilităților sportului respectiv.

În sport, personalitatea fiecăruia e influențată de dorința de câștig. Pe mine mă ajută să văd ce fel de partener/angajat/client întâlnesc prin modalitatea în care exprimă dorința de a câștiga. Poți câștiga o competiție respectând regulile ei sau prin înșelăciune. Poți citi oamenii prin sport și modalitatea primară de a-și ghida viața. În funcție de semnalele date, îmi iau măsurile necesare astfel încât în business să câștig întodeauna.

Este practicarea unui hobby benefică pentru relațiile de afaceri / pentru afacere?

E o vorbă din bătrâni: „cine se aseamănă se adună”. E vorba de interese și e cu siguranță o relație strânsă între domeniul de activitate și sport. Când am plecat din România îmi aduc aminte de sportul „la cafele dimineață cu țigară în gură” prin tot felul de baruri și diferența era dată de prețul meniului. Îți poți petrece timpul liber constructiv și există în fiecare disciplină oameni din aria ta de interes cu care poți lega prietenii și/sau relații de afaceri.

Îmi aduc aminte că eram prin 2012 la o decernare de premii în Delhi (după aproximativ zece luni în India),

la o discuție în cinci la care luau parte un arhitect australian cunoscut pe plan mondial și câțiva importanți oameni de afaceri. La o țigară și cafea în pauza de masă se discuta tocmai de hobby și mă întrebau ce fac. Eu jucam doar fotbal pe atunci și am spus că joc de trei ori pe săptămână. Automat arhitectul mi-a spus de față cu toți că e un sport de săraci și că ar fi bine să mă implic în golf dacă vreau să fac ceva în viață. M-am simțit extrem de jignit. Îmi venea să îi ard una îngâmfatului, pe loc. Ulterior l-am cunoscut mai bine și am înțeles că nu avea intenția să mă jignească, însă eu am interpretat ca o jignire discuția, din pricina realității pe care era greu să o accept, când am bătut mingea o viață și am câștigat și bani din fotbal ceva vreme ca jucător și apoi zece ani ca arbitru. Mi-a dat un sfat prețios și ușor l-am urmat. Iubesc fotbalul, dar e o raritate să întâlnești oameni importanți pe terenul de fotbal – mai ales în India.

La golf am constatat că e o raritate să nu întâlnești factori de decizie pe teren. Pe de altă parte, am întâlnit și la pescuit oameni de afaceri care conduc companii mari; dar golful pentru afacerile de o anumită dimensiune este o rețetă sigură. Motivul e simplu: doar un CEO sau om cu bani are timpul și banii necesari unei activități atât de îndelungate – o partidă durează, în medie, cinci ore.

Practic rămâne la latitudinea fiecăruia cum și în ce mod își petrece timpul. Practicarea unui hobby este benefică pentru orice persoană. Cine nu are niciun hobby nu are nici vise, nici idealuri; e practic o plantă. Pentru mine e foarte important ca oamenii din jurul meu să aibă un hobby; dar cititul și jocurile pe calculator neînsoțite de activitate fizică, parte a rutinii săptămânale, sunt niște hobbyuri distrugătoare pentru sănătate.

Din punctul de vedere al companiei, mi-am promovat liderii în India în urma competițiilor de cricket din firmă. Acum lucrează în firmă 1.700 de angajați. Turneul de cricket din ianuarie va avea cam 300 de participanți și premii totale de peste 5.000 de euro. E o sumă uriașă și cei de la HR nu înțelegeau de ce „arunc” banii aceștia pe sport.

Practic, am structurat echipele în funcție de contracte și clădiri. Văd cine este căpitanul pe hârtie, cine este liderul de drept, cine vine la timp, se încălzește, ia în serios și dorește să câștige banii din competiție, cum comunică între ei, cine vorbește, cine ascultă, cum joacă când sunt conduși, cine dă semnalul de revenire în caz de eșec, cine e în conflict cu cine, de ce etc. Pe teren vezi harta organizațională a personalităților din companie.

De cinci ani am promovat liderii de pe teren și practic sunt adevărații lideri din viața de zi cu zi a companiei. Sunt cei care trag echipa după ei și echipa îi urmează acceptându-i ca șefi. Promovarea unei persoane bune profesional e greșită dacă echipa nu îl acceptă ca lider. Cu cât e mai mare firma, cu atât e mai ușor să cuplezi echipele pe potriviri de personalități și astfel să diminuezi conflictele. Prefer să am un lider slab pregătit profesional dar care are o echipă bine pregătită profesional sub el. Până la urmă, contează scorul la final de lună în buzunarul fiecăruia.

Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în sport și în afaceri?

Nu cred că există viață sănătoasă fără sport. Nu există obiceiuri sănătoase fără sportul ca parte din viață. Nu poți fi gras și ambițios. Nu am văzut obez harnic, să fie ordonat și determinat să treacă peste orice obstacole ca să reușească. Corpul e o imagine a caracterului, a modului de viață și de alimentație. În lumea de azi, unde toată informația e accesibilă, nu prea există scuze că nu am cum, nu știu cum. Nu am timp e o oarecare scuză, dar… insuficientă.

Ce tip de sport / hobby nu ați practica niciodată?

Extreme. Unde integritatea și securitatea îmi sunt puse în pericol sau riscul de accidentare e mare, bazat mai mult pe securitatea echipamentului folosit decât pe abilitățile mele. Nu îmi place să nu am control și să depind de echipament.