Cum arată astăzi viața primului angajat al McDonald’s România

VIAȚA MEA A MERS MAI DEPARTE FĂRĂ SĂ SUFERE UN ȘOC”, spune el despre despărțirea de McDonald’s, o relație pe care a început să o construiască acum două decenii, când avea 35 de ani. La fel ca orice altă relație a implicat dedicare, timp și sacrificii. “Viața nu înseamnă doar muncă și bani”, spune el astăzi când are mai mult timp să călătorească, să se dedice familiei cu care merge de câte ori poate la concerte de muzică simfonică în țară sau în străinătate.

Ultimii ani – cei din era post McDonald’s – îi descrie ca fiind mai liniștiți, deși recunoaște că încă este implicat în multe businessuri locale, alături de prieteni și familie. Banii nu poate spune că îi lipsesc nici astăzi, când controlează afaceri pe care el însuși le estimează la 30 de milioane de euro. “Ce e diferit este că am un centimetru de zgură (termenul său pentru stres, n. red.) mai puțin pe creier.”

 De unde provin carnea și cartofii pe care le mănânci la McDonald’s în România?

AFACERILE SALE SUNT VARIATE, DE LA RESTAURANTE – controlează alături de Dragoș Petrescu lanțurile City Grill, Trattoria Buongiorno, Hanu’ Berarilor și Caru’ cu Bere (în administrare) – la hoteluri – apart-hotelul Safir din Venus și de la bijuterii – o fabrică în Mihăilești și mai multe magazine în Capitală – la imobiliare și investiții bursiere.”Domeniul imobiliar încă îți mai poate asigura un nivel bun de profit”, explică Alecu motivul pentru care ultimul său pariu este în imobiliare, unul dintre domeniile cele mai lovite de criză. Începând cu 2009, înghețarea creditării pe de-o parte și instabilitatea economiei și a pieței muncii pe de alta i-au determinat pe români să își amâne achizițiile de case și apartamente. Prețurile au urmat și ele un trend descendent. Cu toate acestea, există și o limită, care, crede Alecu, a fost atinsă: “Mai jos de jos nu se poate merge”.

Marian Alecu recunoaște că nu o să mai vedem prețurile din perioada de boom și nici câștigurile de atunci ale companiilor din domeniu, însă profit încă se face. “Necesarul de locuințe este încă departe de a fi satisfăcut în România”, spune el. De aceea a investit circa două milioane de euro în blocul de nouă etaje din București, bloc a cărui construcție a ajuns deja la nivelul opt și până în iunie va fi gata. Banii pentru investiție au venit din fonduri proprii. “În primul rând nu am avut credite și nici nu vreau să am. În al doilea rând e foarte dificil să obții acum o finanțare.” Din totalul de 66 de apartamente 15% sunt deja vândute, prețul unui apartament cu două camere fiind de circa 50.000 de euro. Aceasta nu este prima sa investiție în domeniul imobiliar și nu va fi nici ultima. “Am mai construit blocuri în București și Predeal. O să iau lucrurile pas cu pas, odată vândute apartamentele acestea, mă apuc de altele.”

 Cum se fac 200 de milioane de euro pe an din ȘAORMA

IN PARALEL CU DOMENIUL IMOBILIAR MARIAN ALECU OFERĂ ȘI CONSULTANȚĂ PENTRU START-UP-URI ȘI PENTRU COMPANII CARE VOR SĂ SE RESTRUCTUREZE. Businessul îi aduce câteva sute de mii de euro pe an – peste 650.000 de euro anul trecut. Marjele de profit sunt însă foarte mari, costurile fiind minime. Deși este implicat în mai multe afaceri, Alecu spune că lucrează în medie șase ore pe zi. Anterior, în perioada când lucra pentru McDonald’s, orele de lucru nu erau contorizate. “Munceam cât era nevoie, uneori chiar 14 ore pe zi, și nu doar cinci zile pe săptămână.”

El explică totuși că s-ar putea retrage din afaceri oricând și nu i-ar părea rău. S-ar dedica exclusiv hobbyurilor și familiei. “Plimbatul câinelui (un lup – n. red.) este momentul preferat al zilei.” Pentru moment nu se gândește la asta pentru că are suficient timp să călătorească și să facă sport – tenis, înot, caiac (vara pe Snagov) – două ore pe zi. Pe lista destinațiilor sale de vacanță se numără Miami, Paris, Viena și Bucovina, unde merge de Crăciun și de Paște, la aceeași pen-siune pe care a descoperit-o în ’92. “Sunt flexibil și pot să îmi fac programul cum vreau. În perioada când eram în McDonald’s călătoream foarte des, însă în interes de business. Mergeam de câte 15 ori pe an doar în SUA.”