Cum a reușit să țină în frâu economia Ucrainei Serhi Nikolaiciuk, viceguvernatorul Băncii Naționale a Ucrainei, dintr-o cameră îngustă de patru metri pătrați

Serhi Nikolaiciuk s-a trezit devreme în ziua aceea. La telefonul care suna isteric era mama sa, plecată în străinătate. Zborul ei înapoi la Kiev fusese anulat, iar de la știri a aflat că tancuri rusești au trecut granița. Era pe 24 februarie 2022. Câteva minute mai târziu, traversând un oraș panicat, Serhi era în drum spre birou pentru o întâlnire de urgență. Așa a început un an în care el și colegii săi – mai obișnuiți să supravegheze băncile și să ia la țintă inflația din pașnice săli de consiliu decât să dezbată în celule de război – au învățat să conducă o economie sub asediu, trăgând pârghiile de politică monetară din buncăre și locații secrete cu tot atâta speranță pe cât credință. Serhi este viceguvernatorul Băncii Naționale a Ucrainei, scrie Bloomberg.

„Am avut mai multe sentimente amestecate: unul a fost frica pentru familia mea, iar al doilea a fost un imens simț al responsabilității”, își amintește tânărul bancher de doar 41 de ani. „Mi-am dat seama că se întâmplă ceva cu adevărat oribil și că menținerea sistemului financiar pe linia de plutire va fi provocarea vieții mele.”

A fost un an dificil pentru toți cei care iau decizii de politică monetară, fie că este vorba de bănci centrale mari ca Fed sau BCE, fie de instituții mărunte, având în vedere inflația necruțătoare și amenințarea recesiunii. Dar astfel de probleme pălesc în comparație cu impulsul de a fugi dintr-un oraș asediat, cu a evalua ratele dobânzilor din adăposturi secrete și cu a negocia un împrumut dintr-un buncăr antirachetă. Serhi și colegii săi au devenit bancherii din buncăre (bankers in bunkers), un sugestiv joc de cuvinte făcut de Bloomberg pentru a arăta cum este viața pe timp de asediu și război a celor care conduc banca centrală ucraineană.

Banca Națională de la Kiev avea deja o misiune destul de grea în a ghida o economie dependentă de ajutor extern prin dispute politice interne și corupție endemică. Aceste provocări au fost înlocuite cu a trăi și munci sub amenințarea bombelor și asasinilor, cu a se asigura că evenimentele de pe frontul unui război fără final la orizont nu întunecă judecăți.

În timp ce Vladimir Putin încerca să zdrobească ordinea mondială de după Războiul Rece cu un război fulger, consiliul de administrație al băncii centrale ucrainene și mai mulți șefi de departament s-au adunat în prima zi a invaziei în palatul în stil renascentist rusesc, cu roșu și gri, din cartierul guvernamental al capitalei. Sarcina inițială a fost aprobarea rapidă a Decretului nr. 18, o listă de 16 măsuri de urgență pentru a preveni panica, a consolida sistemul bancar și a impune controale de capital.

Documentul, a cărui formulare a fost finalizată rapid într-un grup de brainstorming, includea o limită zilnică de 100.000 grivne (2.708 dolari) pentru retragerile de numerar pentru gospodării, o interdicție de retragere a valutei și înghețarea cursului de schimb oficial. La ora 10 dimineața actul era în vigoare. „Următorul pas a fost să ne asigurăm că sistemul de tranzacții continuă să funcționeze”, povestește Katerina Rojkova, prim-viceguvernatoare în vârstă de 50 de ani. „Eram concentrată total – nu simțeam nicio teamă”, a adăugat ea. Aveau cu ce să pornească la drum. Prima invazie rusească, din 2014, în care Rusia a anexat Crimeea, a provocat Ucrainei o criză financiară acută. Dar apoi economia s-a reechilibrat, iar banca centrală și-a construit rezerve valutare de peste 27,5 miliarde de dolari, a spus viceguvernatoarea. „De data aceasta, am avut un amortizor care includea rezerve valutare și sustenabilitatea financiară și le-am folosit.”

Apoi a venit rândul efortului de război: banca a creat un cont pentru donații către armată și a coordonat chiar și livrarea de camioane blindate de transport de numerar de la băncile comerciale către armată.

După aceea, totul s-a oprit. Invazia lui Putin a dat peste cap economia, întrerupând liniile de aprovizionare. A închis industrii întregi, deoarece milioane de ucraineni au fugit din zonele de luptă pentru a căuta siguranță în vestul Ucrainei sau în străinătate. Rojkova și-a amintit cum se grăbea printr-un Kiev pustiu, printre capcane metalice pentru tancuri și cratere fumegânde produse de rachete.

„Asta pe fondul veștilor despre ocuparea orașelor ucrainene precum Mariupol și Melitopol. Se întâmplau lucruri oribile”, a spus Rojkova. „Realizezi că nu se întâmplă undeva departe, ci că este aproape de tine și știi asta nu din ziare, ci îți spun propriile simțuri.”

Președintele Volodimir Zelenski și anturajul său au câștigat prețuire internațională – precum și mai multe runde de ajutor militar – pentru rezistența lor în fața Rusiei, ca și soldații ucraineni din prima linie. Dar între vârful guvernamental și rezistența ucrainenilor de rând, acțiunile oamenilor de la banca centrală și ale birocraților de stat sunt cele care au reușit să mențină țara funcțională. Ușor nu a fost și nu este pentru nimeni. Povestea recentă din The Times, cu primele zile de război ale președintelui Zelenski, când ucigașii parașutați de Rusia în Kiev pentru a-l elimina au ajuns la distanță de câteva minute de mers de palatul prezidențial, este grăitoare.

În timp ce forțele ruse atacau Kievul, pe 3 martie consiliul de administrație al Băncii Naționale a amânat o decizie de politică monetară, înghețând rata cheie la 10%. A spus că va reveni la activități mai normale, cum ar fi ajustarea inflației și un curs de schimb flotant, după ce Ucraina va fi „eliberată de invadatorii ruși”.

Următoarea mișcare a venit pe 2 iunie, când dobânda a fost urcată la 25%, un salt imens, disperat. Banca a spus că a trebuit să dubleze costurile de împrumut pentru a susține moneda, a stabiliza economia și a stopa accelerarea inflației.

În același timp, a recunoscut că instrumentele obișnuite de politică monetară și-au pierdut eficiența din cauza războiului, care a pus pe drumuri peste o treime din ucraineni și a blocat afaceri. Mai mult, invazia a făcut ca sarcina oricărui economist de a încerca să previzioneze viitorul prin intermediul unor indicatori tehnici precum șomajul și vânzările cu amănuntul să fie aproape imposibilă. Chiar și în țările care se bucură de pace o astfel de misiune pare să țină mai degrabă de darul ghicitului decât de vreo știință exactă, aceasta tot din cauza incertitudinilor create de război, dar și a inflației și perturbărilor de pe lanțurile de aprovizionare.

Dobânda de referință este astăzi la același nivel, cu hrivna ancorată de dolar după ce banca a trebuit să o devalorizeze cu 20% în iulie pentru a-și proteja rezervele de valută.

O altă problemă care subminează politica monetară este o dispută cu ministerul de finanțe. În timp ce banca centrală a majorat ratele dobânzilor, ministerul a refuzat să le egaleze la vânzarea de obligațiuni  pentru a evita plata unor costuri mult mai mari. Rezultatul este că creditorii preferă să-și parcheze fondurile în exces în certificatele de depozit cu randament mai ridicat ale băncii centrale în loc să împrumute guvernul la prețuri mai aproape de ratele pieței.

„Costul unei greșeli, date fiind circumstanțele, a crescut”, a declarat AndriI PișnIi, guvernatorul băncii centrale, într-un interviu în decembrie făcut în timp ce sirenele de raid aerian sunau la Kiev. „Acest lucru mă face să petrec mai mult timp cu analizarea și gândirea deciziilor decât atunci când era pace.”

Acea pace a dispărut într-o clipă. Nikolaiciuk și-a avertizat prietenii că totul indică spre o invazie și să fie pregătiți. Toți cei din banca centrală au fost informați și s-au pregătit – bagaje pline cu lucruri esențiale lângă ușă și planuri de evacuare din Kiev, dacă era necesar.

Cu toate acestea, a fost un șoc când s-a întâmplat, a spus el. „Chiar dacă am dat sfaturi tuturor, nu eram deloc pregătit”, a spus el râzând la cină la un restaurant din capitală.

Banca a evacuat personalul, într-o operațiune care a durat 18 ore, într-o locație nedezvăluită din vestul Ucrainei. Ulterior, echipa s-a mutat la Lvov, un oraș aproape de granița cu Polonia. Zelenski n-a părăsit Kievul. În primele zile de invazie a rămas acolo, baricadat în palatul prezidențial, alături de prieteni și aliați, în timp ce gărzile sale se luptau pe străzile orașului cu parașutiștii ruși trimiși să răstoarne guvernul. Abia după îndepărtarea acestui pericol a acceptat să-și mute cartierul general într-un buncăr, părăsit uneori pentru a vizita trupele de pe front sau cartierele bombardate, spre exasperarea gărzilor personale. Războiul a fost ceva nou și șocant și pentru el. Dacă Nikolaiciuk se aștepta la o invazie, președintele a crezut până în ultima clipă că nu există acest pericol.

Între timp, pentru echipa băncii centrale au fost multe momente în adăposturi, departe de masa din lemn masiv lăcuit din sala lor obișnuită de consiliu de la sediul principal. În martie, o alarmă de raid aerian a întrerupt o convorbire crucială pentru obținerea unui acord de ajutor de urgență de 1,4 miliarde de dolari de la Fondul Monetar Internațional. Oficialii ucraineni s-au refugiat în subteran pentru siguranță.

„Consiliul s-a reunit în fața unui laptop într-o cameră îngustă de patru metri pătrați și așa au continuat consultările”, a spus Nikolaiciuk. „Cred că echipa FMI a fost impresionată.”
 

A fost loc și pentru o nouă formă de afișare a solidarității profesionale. Fostul guvernator Kirilo Șevcenko și-a supărat colegii și a atras critici din partea lui Zelenski și a FMI pentru stilul său autoritar și pentru că a descurajat personalul reformator.

Rojkova a spus că au reușit să lase dezacordul deoparte citând o frază din „Cartea junglei” a lui Rudyard Kipling: Dușmanii nu se luptă la băltoacele cu apă în vremuri de secetă. „Acum vom avea un armistițiu pentru apă”, povestește Rojkova că i-a spus lui Șevcenko. „Când războiul se va fi terminat, ne vom întoarce pe fostele noastre poziții.”

Asta nu s-a întâmplat, totuși. Șevcenko a fost acuzat de deturnare de fonduri de la o bancă de stat pe care a condus-o cândva. El a demisionat și a fost înlocuit de Pișnii în octombrie, după care a părăsit Ucraina.

Un an mai târziu, economia este devastată de război. Bilanțul final al anului 2022 include o scădere de peste 30% a Produsului Intern Brut, inflație ce depășește 26% și o bancă centrală care-și topește rezervele. Pe măsură ce conflictul a căpătat alte dimensiuni, la fel s-au schimbat și îngrijorările băncii centrale. În ciuda unei campanii de atacuri cu rachete și drone împotriva infrastructurii civile, inclusiv a rețelei energetice, ucrainenii sunt acum obișnuiți cu bombardamentele și cu avertismentele de raiduri aeriene, ignorând adesea adăposturile.

La banca centrală, teama de bombardament sau că ucrainenii care fug de război vor declanșa un exod al capitalului din bănci a fost înlocuită cu îngrijorarea că întreruperile curentului ar putea paraliza băncile. Rata creditelor neperformante din sistemul bancar a atins 37% și va mai crește deoarece  războiul a distrus sursele de venit ale multora. Mulți clienți ai băncilor sunt plecați din țară, iar creditele nu mai sunt o prioritate atunci când pe primul loc este supraviețuirea. Cum sfârșitul războiului nu pare aproape, există temeri că băncile vor rămâne fără bani și nu vor mai avea cu ce credita economia când va reveni pacea. Ucraina încă așteaptă jumătate din ajutorul financiar promis de Vest. Este vorba de 33 de miliarde de euro. Pentru comparație, guvernul SUA a cheltuit 50 de miliarde de dolari pentru a scoate General Motors din falimentul în care compania auto a intrat în 2009. Peste 30 de miliarde de euro au costat doar bailouturile a două companii financiare irlandeze doborâte de criza datoriilor suverane.

Pentru a-și ține personalul în siguranță – și pregătit – banca centrală are acum un adăpost bine echipat sub centrul Kievului, care include spații de locuit pentru familii, astfel încât angajații esențiali să poată rămâne peste noapte.

În timp ce ucrainenii caută modalități de a ajuta la efortul de a-i scoate pe ruși din țară, Nikolaiciuk este recunoscător că are un scop clar definit departe de negura războiului. „A fost un mare avantaj să avem această misiune”, a spus el. „Trebuie să fii concentrat pe a lua decizii în cel mai eficient mod. Aceasta este contribuția ta la rezistența țării și la victoria care va veni.”