Cum a apărut una dintre cele mai mari probleme ale lumii. Toți bogații lumii au de suferit din acestă cauză, iar țările care nu primeau străini își deschid granițele pentru a o rezolva

Angajatorii din SUA și Europa se luptau cu o penurie de forță de muncă și înainte de pandemie, însă când BBC, Financial Times, The Wall Street Journal, The New York Times, The Atlantic, toată lumea bună a presei occidentale, își pun acum aceeași întrebare. Știi că lucrurile au căpătat dimensiunile unei crize, iar răspunsurile și soluțiile sunt greu de găsit. Deci, unde-au dispărut toți muncitorii? (Where Did All the Workers Go?)

Pentru SUA, The Wall Street Journal nu lasă loc de discuții. Politicile economice  ale actualului președinte Joe Biden (bidenomics) au dus la apariția unei penurii de forță de lucru care lovește economia. Politica editorială a WSJ este de a-l critica pe actualul președinte american și de a-l sprijini pe fostul șef de stat Donald Trump. Publicația a plătit pentru acest lucru cu schimbări radicale în personalul editorial.

The Economist a deschis mai recent discuția și are mai multe studii și analize la dispoziție pentru a-și forma o părere. Revista pornește de la cele mai recente informații despre piața muncii din SUA, cea mai mare economie a lumii. Datele deloc grozave publicate la începutul lunii întregesc o imagine globală cu penurii de angajați care au provocat ravagii în lanțurile de aprovizionare și au afectat economia lumii. În SUA, doar 210.000 de locuri de muncă ocupate au fost adăugate la total în noiembrie, cu mai bine de jumătate sub așteptările economiștilor. Rata de participare a forței de muncă a Americii rămâne cu 1,5 puncte procentuale sub valoarea de referință de dinaintea pandemiei (în ciuda creșterii cu 0,2 puncte în luna anterioară, la 61,8%).

Aceleași necazuri pe care le are America le are toată lumea occidentală. Marea Britanie a eliberat mii de vize de muncă temporare pentru șoferi de camioane străini, după ce lipsa acestor meseriași a provocat o criză la benzinării; Japonia – o țară reticentă în a importa forță de muncă străină – a semnalat că va primi mai mulți imigranți pentru a reduce penuria din diverse industrii.

O luptă pentru angajați duce la creșterea salariilor și bonusurilor de angajare, în special în sectoare precum transportul, construcțiile și producția. Deci, unde s-au dus muncitorii? Problemele existau și înainte de pandemie. Scăderea ratei natalității în multe țări bogate înseamnă că mai puțini oameni vor intra în cadrul forței de muncă în următorii câțiva ani, comparativ cu ultimele decenii, în timp ce o proporție mai mare dintre ei se vor pensiona. În Marea Britanie, Brexitul a alungat muncitorii străini pe care se bazau unele sectoare. Covid-19 a agravat aceste probleme.

În timpul pandemiei, un număr record de persoane au părăsit câmpul muncii cu totul, ceea ce a îngreunat recrutarea de personal; alții au profitat de ocazie pentru a schimba locul de muncă, ceea ce îngreunează păstrarea personalului. Primii analizați sunt cei care își părăsesc locul de muncă.

Angajații mai în vârstă din unele țări (în special America și Marea Britanie) au considerat lockdownurile și riscul de a contracta Covid-19 un semn că trebuie să se pensioneze anticipat. Piețele de acțiuni prospere și ajutoarele guvernamentale au ajutat la creșterea economiilor personale și planurile de pensii. Alții, între timp, și-au pierdut locurile de muncă și au văzut puține oportunități de a se reintegra în câmpul muncii la 60 sau 70 de ani. Think-tankul Pew Research Center a descoperit că mai mult de jumătate dintre americanii cu vârste de 55 de ani și peste s-au pensionat până în al treilea trimestru din 2021, o creștere față de ponderea de 48% cu doi ani mai devreme.

În Europa de Est, problema este mult mai gravă și ține și de demografie. Numărul de locuri de muncă crește, dar unele țări sunt, practic, depopulate, iar unele regiuni sunt lipsite de tineri. Nu mai are cine să muncească.

O cohortă mai tânără, care și-ar putea permite o pauză în carieră, pare să-și fi schimbat prioritățile în pandemie. Sondajele arată că banii nu sunt întotdeauna suficienți pentru a-i tenta să vină înapoi pe angajații care s-au bucurat de mai mult timp acasă cu familiile lor în timpul lockdownurilor. Într-un sondaj realizat de Bill Schaninger și colegii săi de la McKinsey, o companie de consultanță, mai mult de jumătate dintre angajatorii din diverse sectoare au raportat plecări voluntare mai mari decât în anii precedenți. Dintre angajații chestionați care au renunțat recent la locul de muncă, 36% au spus că au făcut acest lucru fără a avea asigurat următorul pachet de salarii. Aproape jumătate au citat îngrijirea familiei ca fiind un factor semnificativ. Acest lucru, la care se adaugă revenirea economiilor din recesiune, a creat o abundență de posturi vacante, pe alese. Bonusurile frumoase de angajare i-au încurajat și pe angajați să schimbe rolurile.

Oamenii părăsesc câmpul muncii din America în cifre record. În Marea Britanie, ponderea salariaților care și-au schimbat pozițiile în al treilea trimestru a crescut la un nou record, de 3,2%. Acest lucru ar putea reflecta demisii acumulate și care nu s-au efectuat la apogeul pandemiei, când oamenii au considerat că este prea riscant să schimbe locul de muncă. Însă există motive să credem că tendința de schimbare a locurilor de muncă ar putea fi aici pentru a rămâne mai mult timp. Munca de la distanță deschide mai multe posturi pentru o listă mai largă de candidați. Iar angajații care au suportat de ani de zile salarii mici sau condiții de lucru care nu le-au plăcut au văzut pandemia ca pe o oportunitate de a găsi un alt rol sau de a părăsi forța de muncă total. Cele mai recente cifre din SUA sugerează că angajații își vor păstra noile puteri de negociere ceva timp. Pentru The Atlantic, cea mai completă explicație privind situația din SUA este că răspunsul politicii fiscale la pandemie, adică reduceri de taxe, cecuri, stimulente financiare, relaxarea condițiilor atașate creditului, moratorii la evacuări silite, a redus urgența de a căuta de lucru. Statele Unite au cheltuit mii de miliarde de dolari pentru a ajuta familiile să treacă peste înghețul economic. Interdicțiile naționale privind evacuarea silită din locuințe au redus presiunea asupra chiriașilor. Apoi, există creșterea record a economiilor la familiile care nu au plecat în vacanță sau nu au profitat de diverse alte distracții și experiențe timp de mai bine de un an. Apoi oamenii știu că, dacă așteaptă o lună sau trei, tot vor mai exista locuri de muncă la care să aplice. Văzând această imagine în întregime, mai mulți americani simt clar că pot adopta o abordare mai relaxată în privința întoarcerii la muncă. Comparativ cu datele de dinainte de criză, de pe piața muncii din America lipsesc șapte milioane de oameni.

Angajații care au suportat de ani de zile salarii mici sau condiții de lucru care nu le-au plăcut au văzut pandemia ca pe o oportunitate de a găsi un alt rol sau de a părăsi forța de muncă total.

Financial Times a identificat libertatea financiară mai mare din SUA ca unul din factorii care stau la baza scăderii numărului de muncitori. Generozitatea ajutoarelor de șomaj pe timp de pandemie nu pare la prima vedere să aibă un rol așa de mare deoarece acestea au expirat deja din septembrie fără schimbări notabile în rata de participare a forței de muncă. Însă un sondaj efectuat de Indeed în rândul șomerilor a constatat că cei mai mulți nu se grăbesc să își caute un loc de muncă – și mulți dintre ei au spus că acest lucru se datorează faptului că aveau o rezervă de economii acasă sau că un partener muncește și câștigă suficient. A existat, de asemenea, o scădere a numărului de americani care au mai mult de un loc de muncă – o problemă pentru angajatori, dar o tendință pozitivă care sugerează că majorările salariilor îi ajută să-și plătească facturile. Cu toate acestea, sondajele arată și că mulți muncitori sunt încă descurajați de temerile legate de Covid și de dificultățile cu îngrijirea copiilor. În contrast puternic, în zona euro ocuparea forței de muncă aproape că și-a recâștigat nivelul de dinainte de pandemie, iar participarea forței de muncă a revenit rapid, astfel încât în Franța și Spania este deja mai mare decât era înainte de criză. Deși cererea în creștere începe să creeze presiuni, există încă multă forță de muncă neangajată în blocul euro, participarea fiind în urmă în Italia și multe țări care suferă de un șomaj structural ridicat în rândul tinerilor – moștenirea crizei din 2008. UE nu a văzut niciun val de pensionări anticipate în timpul pandemiei, deoarece în multe țări aceasta este deja norma.

Dar Claus Vistesen, de la firma de consultanță Pantheon Macroeconomics, spune că investitorii „speră acum că acest deficit poate fi transformat în potențial”, mai ales în Italia, unde Mario Draghi face presiuni pentru reforma sistemului de pensii. În Marea Britanie, deși penuria de forță de muncă precede Brexitul, aceasta a fost, fără îndoială, exacerbată de oprirea bruscă a fluxurilor de oameni din UE. Criza de șoferi de camion, agravată de de refuzul est-europenilor de a se întoarce în Anglia după Brexit, reflectă și faptul că șoferii localnici bătrâni au profitat de pandemie pentru a se retrage din câmpul muncii. Mulți dintre ei primeau deja pensie.  În zona euro, deficitul de forță de muncă este cel mai vizibil în Germania, care se baza anterior pe un flux constant de migranți pentru a înlocui o populație îmbătrânită. În Europa de Est, problema este mult mai gravă și ține și de demografie. Numărul de locuri de muncă crește, dar unele țări sunt, practic, depopulate, iar unele regiuni sunt lipsite de tineri. Nu mai are cine să muncească.

Sondajele arată că banii nu sunt întotdeauna suficienți pentru a-i tenta să vină înapoi pe angajații care s-au bucurat de mai mult timp acasă cu familiile lor în timpul lockdownurilor.