Cum a ajuns extremismul să afecteze prestația angajaților din ziua de astăzi și chiar să îi împingă către o oboseală cronică

Burnoutul nu mai este doar o problemă de productivitate. Un studiu recent arată că epuizarea cronică la locul de muncă poate alimenta atitudinile extremiste și chiar justificarea violenței. Organizațiile au astfel o responsabilitate dublă: nu doar să protejeze sănătatea angajaților, ci și să contribuie la stabilitatea socială.

Când Luigi Mangione a fost arestat, în decembrie 2024, pentru presupusa ucidere a CEO-ului de la UnitedHealthcare, reacția publicului i-a surprins pe observatori. Departe de o condamnare unanimă, mulți oameni și-au exprimat sprijinul. Fenomenul a fost cu atât mai vizibil în rândul tinerilor, unde sondajele arătau că 41% dintre adulții tineri considerau crima „acceptabilă”. Ce îi determină, așadar, pe oameni obișnuiți să justifice violența extremă?

Cercetarea recent publicată în numărul special Understanding Violent Extremism al revistei APA Journal Psychology of Violence și reluată în The Conversation indică drept răspuns un fenomen tot mai răspândit: burnoutul profesional. Manifestul lui Mangione invocă „corupția și lăcomia” ca surse de frustrare – un sentiment care rezonează puternic pe fondul nemulțumirii crescânde față de mediile de lucru moderne.

Studii recente arată că tiparele mai ample de frustrare sistemică și percepția corupției sunt asociate cu burnoutul. Studiul Understanding Violent Extremism, bazat pe chestionare zilnice completate de peste 600 de angajați, sugerează că burnoutul ar putea alimenta, pe tăcute, atitudini îngrijorătoare – în special justificarea potențială a extremismului violent – îndreptate împotriva sursei percepute a stresului lor.

CITITI AICI MATERIALUL INTEGRAL