Culisele vânzării uneia dintre cele mai importante bănci din România

Cu o seară înainte, pe 23 noiembrie, Ömer Tetik, CEO-ul Băncii Transilvania, a stat o oră și jumătate la Gala ZF înainte de a reveni la finishul negocierilor cu Eurobank pentru Bancpost.

Vineri, la prânz, imediat după semnare, într-o discuție cu ZF, Tetik, sorbind dintr-un nou cappuccino, spunea că nu a dormit de 36 de ore și mai avea puterea să explice alături de Horia Ciorcilă, președintele băncii de 16 ani și cel mai mare acționar individual privat, ce înseamnă această achiziție și cum va arăta Banca Transilvania după integrare: va ajunge la o cotă de piață de 16%, un profit anual de peste 300 milioane de euro și, paradoxal, ”nu vrem să fim numărul 1 în piață, nu vrem să ne transformăm într-o bancă corporatistă, ci vrem să rămânem o bancă antreprenorială cu decizii luate rapid, care să fie prima opțiune de bancă pentru companiile românești“.

Achiziția Bancpost, care aduce Băncii Transilvania active de aproape 2 miliarde de euro și o rețea de depozite râvnită de toată lumea, de aproape 1,8 miliarde de euro, plus un profit de 50 de milioane de euro pe an, a început în vara lui 2016. Atunci, o echipă de bancheri de investiții de la Londra, de la Barclay’s, una dintre cele mai mari bănci britanice, s-a prezentat la Banca Transilvania spunând că ei știu de proiectul ”Florance“ – vânzarea Bancpost.

Bancherii de investiții, o specie aparte, le-au spus celor din Cluj de ce ar trebui să cumpere Bancpost și de ce ar trebui să lucreze cu ei în această tranzacție, adică să-i angajeze consultanți. Deși până atunci nu lucraseră niciodată cu Barclay’s, Horia Ciorcilă și Ömer Tetik au mers pe mâna lor, mai ales că de partea cealaltă a baricadei, bancherii angajați de Eurobank pentru vânzare erau ”prietenii“ lor de la Londra de la băncile Mediobanca și HSBC.

În tranzacțiile de fuziuni și achiziții, cei mai interesați într-un deal sunt consultanții, începând de la bancherii de investiții și avocații, până la firmele de audit; din acest motiv, ei fac tot posibilul ca o tranzacție să iasă ca să-și ia comisionul și în final bonusul.

La începutul lui 2017, pe piață a apărut la vânzare proiectul ”Florance“, iar Banca Transilvania a fost pregătită. Decizia de a intra în licitație a fost luată extrem de rapid în boardul de la Cluj, având în vedere că Bancpost era o bancă din top 10, cu o cotă de piață de 2%, ceea ce înseamnă mult într-un sistem bancar românesc cu foarte multe bănci mici.

Înainte să fie scoasă la vânzare, Bancpost a fost curățată și restructurată timp de mai mulți ani: nu avea linii de finanțare către Eurobank, are personal bine pregătit și un management bun, după cum spune Horia Ciorcilă. Pe zona de credite de consum și microfinanțare, produse acordate online, experiența echipei de la Bancpost este mai puternică decât a Băncii Transilvania, afirmă Ömer Tetik.

Dacă la Volksbank, o bancă cumpărată de Transilvania în 2014, a fost vorba de achiziția unor active la un discount extraordinar, o oportunitate pe care o ai o singură dată în viață, din care Banca Tramsilvania a marcat un profit de aproape 350 de milioane de euro în mai puțin de trei ani, la Bancpost este vorba de complementaritate, susține Ciorcilă.

”Aici noi cumpărăm capital, nu active, ca la Volksbank. Cumpărăm market share și clienți.“

Deși este pe locul 9 în piață, la depozite atrase este pe locul 5, clienții Bancpost fiind extrem de loiali acestei bănci, o strategie care vine de la începutul anilor ’90, când Elena Petculescu a înființat Bancpost cu ajutorul Poștei Române, CFR sau al altor companii de stat. Bancpost are multe convenții de salarii și plată a pensiilor, iar dispersia depozitelor și a operațiunilor în toată țara este bună, menționează Ömer Tetik. La Volksbank, Banca Transilvania a cumpărat clienți în București, o zonă unde stătea mai puțin bine, și în câteva orașe din sud.

În viitor, din cauza reglementărilor, cine va dori să fie în sistemul bancar va trebui să aibă volume mari ca să fie profitabil. ”Deși semestrial noi creștem organic cât are cotă de piață o bancă mică, pentru a câștiga volume mai mari nu poți să crești decât prin achiziții“, menționează Ciorcilă.

Pentru Banca Transilvania, criza financiară și economică care a izbucnit în toamna lui 2008 și ale cărei efecte se văd și acum a fost cea mai bună oportunitate, o ocazie pe care o ai o singură dată în viață: fiind cu spatele la zid, singura strategie de supraviețuire trebuia să fie creșterea. Iar șansa a fost că alte bănci din România s-au retras din cursa pentru creștere ca urmare a directivelor de la centru, lăsând loc liber; s-a adăugat criza grecească și cipriotă, ce a scos la vânzare bănci care, în condiții normale, nu ar fi fost vândute niciodată.

În august 2008, când a început criza de pe Wall Street, Banca Transilvania s-a trezit că s-ar putea să aibă probleme de lichiditate întrucât toate băncile le reduceau liniile de finanțare. Confruntându-se cu această situație, Horia Ciorcilă și Robert Rekkers, CEO-ul băncii de atunci, s-au dus imediat la BNR să explice situația: sunt singuri pe piață, fiind o bancă românească. Apar zvonuri pe piață că s-ar putea să aibă probleme, oamenii încep să-și retragă banii uitându-se la televizor la ce se întâmplă în America, unde totul cădea de la o zi la alta. În câteva zile, Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a convocat Consiliul de Administrație și a aprobat într-o discreție totală un împrumut de urgență către Banca Transilvania de 400 de milioane de lei, adică 100 de milioane de euro.