Cu mascã și fãrã mascã... 10 oportunitãți pentru România

Când la începutul pandemiei, Bulgaria reitera dorința de a intra în zona euro, am zis cã este un subiect neancorat la agenda politicã realã. Treptat, relansarea economiei a devenit subiectul favorit, iar noile planuri Marshall au început sã prindã contur. Miliardele au apãrut în discursurile publice și am ajuns la cifre astronomice, pe masura crizei pe care o trãim. Președintele Macron preciza cã avem nevoie de un plan de salvare european echivalent cu 5-10 puncte din GDP-ul la nivelul UE. Atunci, de ce sã nu fim curajoși și sã mergem pânã la capãt cu integrarea europeanã? Dacã cerem direct un plan de 100 de puncte avem un buget euro, atât de drag Franței și Germaniei. Iar Bulgaria și-a dat seama de aceastã tendințã și forteazã o aderare acceleratã  la zona euro, de fapt o a doua aderare la UE. 

În orice crizã existã învinși, dar și învingãtori. De exemplu, jocul Germaniei în criza financiara a fost și rămâne factorul determinant în orientarea cârmei Uniunii Europene într-o direcție sau alta, spre deosebire de Marea Britanie, care a preferat o atitudine “insulară”. Dacă pentru o Germanie reformată de Agenda 2010 a lui Gerhard Schroeder, criza s-a dovedit mai degrabă o oportunitate decât un pericol, pentru Londra însă, odată cu criza au venit și amenințările de părăsire a spațiului comunitar.

Dacã analizãm acum Romãnia contemporanã, observãm 10 oportunitãți de luat în calcul în realizarea unei strategii pentru urmãtorii ani.

1. Uniunea Europeanã are probleme existențiale enorme, iar consolidarea integrãrii europene este singura posibilitate de a continua proiectul început dupã cel de-al Doilea Rãzboi Mondial. Bugetul euro, taxele europeane, apararea europeanã, sunt doar câteva domenii care vor prinde contur și mai bine datoritã crizei. România are o șansã enormã de a forța aparteneța la reconstrucția proiectului european, dar e nevoie de voințã politicã și pragmatism tehnic în abordare. Decidenții români trebuie să înțeleagă că Uniunea Europeană, a cărei membru este și România, este o organizație regională/interguvernamentală pentru integrare europeană, fiind deschisă permanent unui proces de transformare.

2. Vom asista la relansarea politicii industriale europene, prin gãsirea unei balanțe între campionii industriali europeni și internaționalizarea IMM-urilor. România poate sã profite de poziționarea geograficã și sã devinã punct de producție pe teritoriul UE. Iar dacã reușim sã avem o cercetare și inovație mai prezentã, tabloul pare și mai plãcut.

3. Dacã e producție industrialã trebuie sã consolidãm și infrastructura de transport, în special domeniul rutier, dar și cel feroviar. Pactul Verde european prevede fonduri enorme pentru dezvoltarea sitemului de cãi ferate, și mai avem și contextul comisarului european român exact pe subiect…

4. Forța de muncã româneascã este multã și apreciatã, iar criza a schimbat mut percepția fațã de muncitorul roman. Dacã pânã acum câțiva ani românii se furișau pentru a munci în Vest, acum ei devin ″segment strategic″ pentru unele țãri, fiind transportați chiar cu chartere pentru a presta munca în Germania, Austria sau Italia. Sã încercãm sã nu pierdem aceastã poziționare…

5. E nevoie de un nou pact pentru agricultura româneascã, oportunistic, unul în care tehnologia sã fie de nivel mondial, iar forța umanã corespunzãtoare. Celebra strategie europeanã ″de la fermã la furculițã″ e fantasticã, dar România trebuie sã joace rațional. Brusc, criza Corona a adus în țarã sute de mii de români tineri. Economiile Italiei și Spaniei sunt la pãmânt și mulți români, dupã o experiențã de câțiva ani în Vest, vor prefera poate sã își închege o gospodãrie aproape de cei dragi.

6. Administrația româneascã, în ciuda multor promisiuni, este încã foarte birocratã. Corona a adus soluții nevisate, mai ales în domeniul digital. Aprofundarea acestor proceduri este o necesitate, atât pentru cetãțeni, dar și pentru internaționalizarea sistemului românesc.

7. Educația româneascã a fost pusã la încercare de actuala crizã, iar soluțiile au apãrut. Sistemul poate sã evolueze, iar digitalizarea poate oferi soluții extraordinare. Nu doar cã poți sã ai o diplomã de Oxford fãrã a pleca din Bacãu, dar existã un curent favorabil în a structura mult mai bine curriculele învãțãmântului pre-universitar românesc.

8. A investi în sistemul medical românesc, a respecta pe cei care salveazã vieți, e fãrã doar și poate o mare lecție de viațã datã de actuala crizã. Haideți sã nu uitãm prin ceea ce trecem acum și sã punem pe picioare un sistem medical funcțional, de calitate, accesibil și puternic finanțat de la buget.

9. Politic, Stânga româneascã are nevoie de o europenizare pragmaticã. La nivel de creștin democrați avem un ax bine conturat: președintele Iohannis, PNL, EPP, Germania, Angela Merkel, Ursula von der Leyen. Stãm bine și pe palierul liberalilor europeni: Cioloș, USR, Franța, Macron. Trebuie profitant de crizã, de orientãrile guvernelor europene, dar și de prezența masivã a românilor în anumite țãri. O ″filierã latinã″ poate ajuta, Spania și Italia devenind placa turnantã pentru o Românie conectatã la pârghiile decizionale.

10. S-au spuns multe cuvinte aspre în timpul crizei, iar unele mesaje sunt greu de uitat. ″Diaspora a adus corona în România″ e ceva comparativ cu discursul actual al președintelui Trump cum cã ″europeni au adus virusul în Statele Unite″. Într-o lume globalizatã în care trãim, abordãrile sunt de multe ori mai criminale decât acțiunile în sine. România are șansa internaționalizãrii, și poate sã înceapã cu distrugerea zidului mental între cei din țarã și cei din afarã, între noi și ei, între cei buni și cei rãi. Suntem 25 milioane de români, cãci așa cum zicea Nichita Stãnescu ″Limba românã este patria mea″ ! Putem și noi sã construim o astfel de Românie?

Dan LUCA este Vicepreședintele Grupului EURACTIV. Conferențiază în universități din Bruxelles și București. Este autorul cãrții “Mapping the Influencers in EU Policies”.