Cu cine mai construim capital românesc

Levente Bara este al patrulea antreprenor din județul Alba care reușește să-și vândă afacerea către multinaționale, după Raul Ciurtin de la Albalact (lactate), Ioan Tecar de la Pehart Tec (hârtie) și Ioan Istrate de la Alpin 57 Lux (înghețată).

Toți cei patru de mai sus, plus antreprenorii români „care au reușit” să-și vândă afacerea, sunt câștigătorii tranziției, ai boomului economic de acum un deceniu, dar și al crizei.

Sunt mult mai mulți antreprenori români care însă nu au reușit să treacă de criză, au clacat pe parcurs și au ajuns cu afacerile în insolvență și datori la bănci, furnizori, prieteni etc.

Conform unui studiu al CITR Group, administrator judiciar și liderul pieței de insolvență din România, dacă se poate spune așa, 92% dintre oamenii de afaceri români care au trecut printr-un eșec se retrag din business, din antreprenoriat, deși „se află în cel mai propice moment din punctul de vedere al experienței și au șanse mai mari de reușită cu un nou business”.
Economia și piața de business românească nu generează atât de mulți antreprenori români pe cât de mulți eșuează, spune Alexandru Tănase, asociat coordonator la CITR.

Insolvența, eșecul în business, este văzut ca un stigmat, iar antreprenorul român e izolat imediat, este concluzia studiului.
Toată lumea vrea capital românesc, vrea antreprenori români, vrea dezvoltare locală, dar cu cine? Cei care au rămas cu firmele întregi abia așteaptă să le vândă, pentru că 10-20 de ani în business le-a fost de ajuns, iar cei care au un eșec la activ nu mai vor să ducă această cruce a antreprenorului român, care este pus la loc de cinste în programele de guvernare ale politicienilor, dar care este hăituit de autorități, fisc, partide și urât de angajați.

În acest moment, pe baza datelor din 2014/2015, capitalul românesc reprezintă 47% din business, multinaționalele 49%, iar companiile integral de stat 4%.

Ponderea capitalului românesc scade, iar multinaționalele câștigă teren.

Din spate nu prea mai vin antreprenori români care să conteze și care să poată mișca raporturile de forță. SRL-D‑urile și start-up-urile produc antreprenori mici cu businessuri mai mult legate de sfera de hobby și de bere.
Niciun antreprenor român care a albit în criză nu mai vrea să se extindă decât dacă prinde un activ în distress vândut de un alt antreprenor sau de bancă.

Nimeni nu mai vrea dezvoltare pentru că nu mai are cu cine să o facă – angajați, management-, nu mai are energie și determinare, nu mai are forță să se lupte cu fiscul sau cu autoritățile locale și nici nu mai vor să riște ceea ce au în prezent, ce au mai reușit să salveze din criză.

Conform studiului CITR, cei mai mulți dintre antreprenorii români (69% din cei 100 care au răspuns) consideră că au ajuns cu firma în dificultate din cauza „conducerii defectuoase, neperformante”.
Studiul nu precizează dacă ei, antreprenorii români, se includ în această categorie sau dacă se referă la directorii lor, pe care i-au angajat, pe care îi consideră vinovați pentru faptul că au ajuns în insolvență, în faliment sau dacă sunt datori vânduți la bancă și la furnizori.

Cu toate că au fost conducători de tipul „one man show” și că au ținut frâiele și deciziile companiei în propria mână, foarte mulți antreprenori români nu își asumă eșecul. Eșecul propriilor decizii de business, de dezvoltare, de organizare, de administrare, de recrutare, de management, de acționar și proprietar.

Foarte puțini antreprenori români au reușit să dezvolte în cadrul companiilor pe care le-au creat și le-au condus școli de management, care să producă manageri, directori care să preia conducerea diviziilor, afacerilor etc. Foarte mulți directori au fost văzuți, angajați, doar ca persoane bune să semneze juridic decizii ale proprietarului și mai puțin ca directori care să conducă, care să ia decizii, care să învețe, care să poată administra afacerea unui antreprenor în lipsa acestuia.
Multinaționalele au reușit să creeze adevărate școli de management în interior, dar, din păcate, antreprenorii români nu au reușit să facă același lucru în cadrul firmelor lor.

Interesant este că sunt puțini antreprenori români care pun eșecul din afaceri pe seama căderii piețelor în criză, scăderii numărului de clienți și a comenzilor: produsul e bun, dar clientul nu mai vrea să cumpere pentru că nu mai are bani!
Multe afaceri românești au ajuns să fie ca întreprinderile de stat comuniste în anii ’80-’90, în care producția era baza, dar nimeni nu se gândea unde sunt consumatorii, dacă mai vor acele produse și la ce preț. Ca să nu mai vorbim de organizarea internă, rămasă mult în urmă, la nivelul anilor ’90.

Din păcate, capitalul românesc va scădea, pentru că nu are cine să vină din urmă, pentru că piața îl termină, pentru că nu mai are oameni care să muncească și să conducă pentru el, pentru că se „predă” multinaționalelor (cazul cel mai fericit), pentru că este „jupuit” de stat din toate punctele de vedere.

Vrem să dezvoltăm capitalul românesc, dar nu mai avem cu cine!