Cronică: Star Wars: The Last Jedi - Două puncte de vedere - VIDEO

Florin Cașotă, redactor Business Magazin

După ce J.J. Abrams a readus la viață universul Star Wars, anul acesta a venit rândul unui alt regizor tânăr să ducă povestea mai departe. Rian Johnson se află la cârma lui „The Last Jedi“ și face o treabă foarte bună, chiar mai bună decât Abrams, aș zice.

Pe lângă faptul că aduce un omagiu seriei originale, prin introducerea de creaturi noi și menținerea aceluiași spirit, Johnson reușește să-și imprime stilul asupra filmului. The Last Jedi se simte diferit de celelalte filme din univers, lucru bun deoarece era nevoie de o gură de aer în povestea ce dăinuiește din anii ‘70. Dacă Abrams a reluat seria în 2015 călcând pe urmele lui George Lucas, Johnson a făcut niște alegeri riscante care au stârnit nemulțumirea unor fani, însă mă bucur că a făcut-o, deoarece este nevoie de o reîmprospătare a universului.

La nivel narativ, The Last Jedi stă bine și scenariștii reușesc să țină spectatorii în suspans de la început până la final, mai ales în porțiunea despre aventura rebelilor. Partea cu Rey și cu Luke avansează într-un ritm mai lent, dar poate era necesar pentru a crea un sentiment satisfăcător atunci când Rey ajunge în punctul culminant. Totuși filmul nu este perfect și problema mea cu povestea este bucata în care vedem aventura în care sunt implicați Finn și noul personaj introdus, Rose. Partea lor se simte mai mult ca un scurtmetraj decât ca o parte din film. Sigur, povestea lor are un scop și ajută la închegarea filmului, însă nu accelerează acțiunea și se simte mai mult ca o pauză atunci când Johnson trece de la Rey sau de la rebeli la povestea celor doi. De asemenea, mi-aș fi dorit ca filmul să dezvolte ceva mai mult povestea lui Snoke.

Rose, alături de DJ, sunt noile personaje introduse de Johnson în universul Star Wars și pot să zic că aduc o aromă nouă universului, însă fără a aduce prea multă profunzime.

Scenele de acțiune sunt foarte bine regizate și sunt unele dintre cele mai bune din filmele Star Wars de până acum. Efectele speciale sunt foarte bune și nu conștientizezi niciodată că ai de-a face cu o creatură sau un moment create pe calculator. Totuși, pe partea de acțiune, mi-aș fi dorit să văd mai multe lupte în care este utilizată sabia laser. Nici în Force Awakens, nici aici, nu mi-a fost satisfăcută setea de lupte cu săbiile laser.

Daisy Ridley dovedește din nou că a fost alegerea perfectă pentru rolul Rey și este absolut fantastică în film. Din punctul meu de vedere, același lucru poate fi spus și despre Adam Driver pentru rolul Kylo Ren. În precedentul film, vedem un Kylo Ren imatur, furios, nerăbdător și care vrea să devină ca idolul său, Darth Vader. În acest film, conflictul interior continuă, iar Driver arată asta foarte simplu prin jocul actoricesc. Mark Hamill revine, în sfârșit, în rolul lui Luke Skywalker și face o treabă foarte bună. În The Last Jedi vedem un Luke Skywalker diferit față de ceea ce știam din trilogia originală și față de ceea ce fanii înrăiți ar fi așteptat. Alegerea lui Rian Johnson în dezvoltarea personajului emblematic este una interesantă, neașteptată, care-i oferă mai multă profunzime personajului Luke Skywalker. De asemenea, Carrie Fisher, în rolul Leiei, este foarte bună, iar regizorul și producătorii au ales un mod foarte bun de a-i aduce un omagiu.

Așadar, filmul este distractiv, are suspans, nu este plictisitor și m-a făcut să vreau să văd cât mai repede posibil continuarea și finalul seriei.
P.S. BB8 este în continuare la fel de distractiv, iar de data aceasta devine și extrem de inventiv și util pentru eroii pe care-i vedem pe ecran.

Bogdan Angheluță, redactor Business Magazin

Atunci când vezi seria Star Wars de (prea) multe ori, așa cum am făcut-o eu, ai mereu în minte aventurile din trilogia originală. Nu spun că e bine, dar e o justificare a faptului că voi compara întotdeauna noile personaje cu Han Solo, Luke Skywalker sau Darth Vader.

Cred că până acum cei care voiau să vadă Star Wars au ajuns la cinematograf, așa că paragrafele următoare conțin destul de multe dezvăluiri legate de povestea și deznodământul filmului. În primul rând, Luke Skywalker apare în The Last Jedi ca un personaj înfrânt; apare ca un luptător care nu mai are pentru ce să lupte. Iar asta, din punctul meu de vedere, reprezintă un punct de plecare greșit. Conceptul de speranță e cel pe care s-a construit întreg universul Star Wars – nu e întâmplător faptul că filmul original, cel din 1977, a fost redenumit Episodul IV – O nouă speranță atunci când George Lucas a înțeles potențialul francizei. Înțeleg ce a vrut să transmită regizorul, dar nu cred că introducerea personajului a fost cea corectă.

În al doilea rând, Rian Johnson – cel care a semnat The Last Jedi și care va regiza și noua trilogie Star Wars – a ales să scape de personajul negativ, Snoke, într-un mod absolut bizar. Prezentat ca noul împărat, avându-l ca ucenic pe Kylo Ren (așa cum împăratul îl avea ucenic pe Darth Vader), Snoke nu prinde decât cinci-zece minute în film, după care e ucis în timpul unei scene care nu mi-a transmis nimic. Revin, inevitabil, la comparația cu trilogia originală: amintiți-vă de finalul episodului VI, când Luke Skywalker își determină tatăl să se întoarcă pe calea Jedi și să-i curme viața împăratului. Cele două scene nu au aproape nimic în comun.

Mă opresc din critici pentru a face o scurtă remarcă: nu am o problemă cu modul în care Disney a ales să readucă pe marile ecrane universul Star Wars. Din contră, sunt de părere că Episodul VII: The Force Awakens a fost unul dintre cele mai reușite filme ale francizei; alegerile lui Rian Johnson nu mi s-au părut însă dintre cele mai reușite.

Revenind la The Last Jedi, un alt personaj care a primit un sfârșit mult sub meritele sale e chiar Luke Skywalker. După o încercare de luptă cu sabia laser, aflăm că Luke își proiectase de fapt personajul pe o planetă distantă, iar asta i-a consumat toată puterea. Prin urmare, eroul care a dărâmat imperiul moare din cauza epuizării.

Un alt segment a cărui utilitate nu am reușit să o descopăr este cel de pe Canto Bight, acolo unde Finn și Rose nu fac altceva decât să producă pagube. Rian Johnson a încercat să aducă un omagiu celebrei scene din cantina de pe Mos Eisley, dar poate că un simplu flashback ar fi fost ceva mai potrivit. Nu mai zic că ar fi salvat și vreo 20 de minute din film.

Din păcate, aș putea să continuui cu multe alte probleme ale filmului, dar nu aș vrea să las impresia că The Last Jedi e echivalentul unui Transformers. Episodul VIII are numeroase părți bune, așa cum ar fi luptele sau majoritatea scenelor de acțiune.

Închei cu speranța că J.J. Abrams se va apropia mai mult de stilul original al lui Lucas, dar și cu cea că Rian Johnson își va tempera puțin dorința de experimente – măcar în ceea ce privește noua trilogie.