Cronică La Gomera: Un nou pas în direcția corectă

La Gomera sau The Whistlers, așa cum a fost filmul prezentat la Festivalul de la Cannes, unde a fost acceptat în selecția oficială, este cel mai nou lungmetraj semnat de Corneliu Porumboiu și primul filmat (parțial) în afara României.
Filmul spune povestea lui Cristi (Vlad Ivanov), un polițist român corupt care ajunge atras într-un joc ciudat care are ca scop eliberarea din arest a traficantului Zsolt. Pentru a-și îndeplini misiunea, Cristi trebuie să meargă pe insula Gomera, din arhipelagul Canarelor, pentru a învăța un limbaj ciudat care nu se rostește, ci se fluieră. Deși filmul combină mai multe stiluri, l-aș descrie ca un film de acțiune cu accente de comedie neagră.
Absurditatea e un atribut care poate fi alăturat mai multor situații din filmele lui Porumboiu, uneori fiind chiar elementul central al poveștii. Aici lucrurile nu stau chiar așa, pentru că limbajul fluierat e folosit destul de puțin. Și cu toate că scenariul are destul de multe probleme, trebuie totuși aplaudat pentru modul în care a reușit să dea o notă de umor unei povești cu mafioți și crime și care tratează, în general, un subiect delicat.
În ceea ce privește distribuția filmului, aș spune că aceasta e una interesantă. Vlad Ivanov e un actor excelent, care m-a impresionat anul trecut cu interpretarea din Un pas în urma serafimilor. Este genul de artist care poate aborda o gamă extrem de largă de personaje și pare că este prea puțin pus în evidență în rolurile pe care le acceptă. A nu se înțelege că Ivanov nu a jucat bine – dimpotrivă, el se achită onorabil de sarcină -, dar Cristi nu este un personaj multifațetat, care să necesite o analiză (fie ea și elementară) a spectatorului. Am fost plăcut impresionat de Catrinel Marlor, care a reușit să intre bine în pielea personajului Gilda – cea care îl convinge pe Cristi să intre în joc, dar care îi poate fi și premiu dacă lucrurile se termină cu bine.
Proiecția de la TIFF a avut loc cu casa închisă, iar asta spune multe atât despre apetitul românilor pentru filme realizate de cineaștii din noul val, cât și despre gradul de anticipare pe care îl generează prezența unui film românesc la un festival precum cel de la Cannes.
În concluzie, La Gomera e un film care merită apreciat din multe puncte de vedere, și mai ales pentru faptul că se apropie de producțiile din țări cu o industrie cinematografică superioară mizând nu pe elemente care să șocheze, ci pe unele care oferă pur și simplu o perspectivă nouă, inedită asupra unui subiect care este, la bază, unul simplu. Filmul va ajunge la finalul acestui an în cinematografe și vă invit să îl urmăriți.

Nota: 7.5/10

​La Gomera
Regia: Corneliu Porumboiu
Distribuție: Vlad Ivanov, Catrinel Marlon, Rodica Lazăr
Durată: 1 oră 37 minute
Data lansării: ecembrie 2019