Cronică: Designated Survivor (sezonul 2) - VIDEO

Avându-i ca protagoniști pe Kiefer Sutherland și Natasha McElhone, plus mulți alți actori extrem de talentați, Designated Survivor avea toate premisele să devină un serial de referință pentru rețeaua de televiziune. Bănuiesc că scenariștii au rămas, la un anumit moment dat, fără idei; nu-mi explic altfel telenovelizarea serialului.

Povestea începe în seara în care președintele Statelor Unite adresează discursul anual despre starea națiunii la Capitoliu, adunând marea majoritate a oficialilor de stat. Singurul ”pus la adăpost“ este Thomas Kirkman, secretarul de stat pentru dezvoltare urbană, fiind cel ales să preia conducerea statului în cazul în care toți demnitarii cu poziții mai înalte sunt uciși într-un atac sau în timpul unei catastrofe. Evident, asta și urmează; un grup de teroriști aruncă în aer Capitoliul, iar Kirkman devine președinte.

De aici începe o cursă nebunească pentru a prinde teroriștii, dar și una de reconstruire a guvernului; ni se prezintă culisele negocierilor politice, iar scenele sunt extrem de bine construite, amintind de cele din The West Wing (probabil cel mai bun serial de politică realizat vreodată).
Personajele principale sunt bine conturate, iar regizorii au avut grijă să dea și o anumită profunzime relațiilor dintre acestea, prezentând aspecte secundare ale poveștii. Primul sezon e genul pe care îl poți urmări ore în șir, curios de ce nenorociri va mai aduce noul episod.

Lucrurile se complică destul de mult când se dovedește că vicepreședintele ales de Kirkman, singurul supraviețuitor al atacului terorist, are de fapt altă agendă decât cea a președintelui. Suntem aruncați într-o conspirație ce aduce laolaltă teroriști, servicii secrete, guverne străine și foști președinți americani. E o poveste pe care am găsit-o, mărturisesc, extrem de captivantă.

Povestea se rupe în momentul în care ultimul terorist e prins, iar atenția lui Kirkman se îndreaptă exclusiv către problemele domestice. Ritmul alert dispare, iar relațiile dintre personaje încep să fie tratate superficial; firea blândă a președintelui american devine, spus simplu, enervantă. Am senzația că scenariștii s-au plictisit de jobul lor zilnic și au început să mai arunce câte un episod doar de dragul salariului.

Revin la ideea inițială: în al doilea sezon, Designated Survivor s-a transformat într-o telenovelă. Mi se întâmplă rar să urmăresc mai mult de 10-15 episoade dintr-un serial și să îl abandonez, dar în această situație mi-am pierdut complet interesul.

NOTĂ: 6/10