Cronică de film: The Post - Un film cu și despre jurnaliști

The Post relatează evenimente de la începutul anilor ’70, mai exact scandalul denumit „The Pentagon Papers”, din perspectiva jurnaliștilor care lucrau în acea vreme la Washington Post. Încă de la început, regizorul ne introduce în redacțiile acelor timpuri: zgomotoase, pline de oameni și de fum de țigară. Scenele se succed perfect, iar asta nu ar trebui să mire pe nimeni; Janusz Kaminski, vechi colaborator de-al lui Spielberg, face minuni în spatele camerei de filmat.

În 1971, un oficial din cadrul Departamentului de Securitate copiază mai multe documente oficiale pe care le trimite celor de la The New York Times și Washington Post; acestea prezentau, detaliat, implicarea Statelor Unite în războiul din Vietam. Primii care își fac curaj să publice materialele sunt cei de la Times, însă președintele Nixon – în funcție la acea vreme – obține un ordin judecătoresc care interzice ziarului să mai publice informații ce pun în pericol securitatea națională.

Proprietarul ziarului, Kay Graham, este interpretată magistral de Meryl Streep; din nou, asta nu ar trebui să vină ca o surpriză pentru nimeni. Alături de redactorul-șef Ben Bradlee (Tom Hanks), ea decide să dea undă verde publicării materialelor pe care cei de la Times nu apucaseră să le dezvăluie. De aici începe o luptă contra cronometru a redactorilor, care trebuie să verifice mii de pagini înainte ca echipa de la Casa Albă să le blocheze inițiativa. Cred că este extrem de important și momentul ales pentru lansarea acestui film: Spielberg propune o poveste despre munca și profesionalismul jurnaliștilor într-o perioadă marcată de acuzațiile lui Donald Trump și ale republicanilor și de conceptul de „fake news”. Este un tribut adus instituțiilor media, iar aceia care vor urmări filmul vor întâlni numeroase elemente de asemănare cu zilele noastre. Nu cred că strică – în ceea ce-i privește pe americani, dar nu numai – ca cineva să mai amintească faptul că presa scrisă reprezintă baza jurnalismului. Spielberg se joacă și cu ideea că ziarele ar putea cândva să dispară, efectul fiind unul devastator, iar asta întărește cele spuse mai sus.

Este greu să reproșezi ceva acestui film, pentru că se încadrează perfect, repet, în tipologia lui Steven Spielberg, mai ales în cea a filmelor produse în anii ’90 – Schindler’s List, Saving Private Ryan sau Amistad. Filmele nu au un ritm foarte alert, preferând să exploreze profunzimea relațiilor dintre protagoniști. Tensiunea nu vine în punctul culminant, ci reiese din modul în care se desfășoară evenimentele; este o rețetă cinematografică dusă aproape de perfecțiune.

Un alt element ce trebuie menționat este coloana sonoră semnată de John Williams, acesta reușind să puncteze toate momentele semnificative ale poveștii.

În concluzie, The Post e un film pe care îl recomand fără rețineri. Are toate ingredientele necesare unui film de succes, iar prezența unor actori ca Meryl Streep sau Tom Hanks nu face decât să crească valoarea producției.