Cronică de film: Southpaw

Încep prin a spune că cel mai bun lucru din Southpaw este interpretarea lui Jake Gyllenhaal (Prisoners, Nightcrawler, Donnie Darko, Zodiac). Actorul de 35 de ani își face treaba cu brio, așa cum a făcut-o de nenumărate ori de-a lungul anilor. Gyllenhaal este unul dintre cei mai talentați actori ai generației sale, iar alegerea sa de a juca mai mult în producții independente este singura explicație pentru faptul că a fost ignorat de Academia Americană de Film (Gyllenhaal are o singură nominalizare la Oscar, pentru rolul din Brokeback Mountain). În distribuție îi regăsim și pe excelentul Forest Whitaker (Last King of Scotland, Platoon, Lee Daniels’ The Butler) și pe Rachel McAdams (Midnight in Paris, Sherlock Holmes, About Time).

Regia filmului este semată de Antoine Fuqua, cunoscut publicului larg mai ales pentru filme de acțiune precum Olympus Has Fallen, The Equalizer, Shooter sau Training Day. Trecerea către genul dramatic nu pare să îi fi prins foarte bine, pentru că desfășurarea pare pe alocuri grăbită, iar acest lucru duce la o lipsă de profunzime a caracterelor prezentate. Spectatorul nu ajunge să cunoască bine personajele, iar asta afectează experiența generală a filmului.

Scenariul prezintă un atlet aflat în anii de glorie, care ajunge pe culmile disperării, dar reușește, în cele din urmă, să găsească puterea de a triumfa din nou. Povestea are câteva momente dramatice bine realizate, dar nu reușește să surprindă pe parcursul celor mai mult de două ore. Spectatorul știe, încă de la bun început, cum se va termina filmul.

În concluzie, Southpaw este un film mediocru, dar acest lucru se datorează în mare măsură actorilor. Cu o altă distribuție, el ar fi trecut neobservat și fără prea mult succes. Este un film cu o desfășurare ușor de anticipat, destinat în mare măsură celor care au apreciat filme precum Rocky sau The Fighter.

Nota: 7/10