Cronică de film: It’s a small world

Conceptul care stă la baza Downsizing nu e neapărat unul nou: creșterea consumului distruge planeta, iar mai mulți cercetători ajung la concluzia că singura metodă de a opri acest fenomen este micșorarea oamenilor. Plecând de la această idee, Alexander Payne explorează starea actuală a societății americane printr-un filtru al satirei, mult exagerat. Pentru Paul (Matt Damon) și soția sa, Audrey (Kristen Wiig), tentația de a putea avea mult mai multe lucruri la un preț mult mai mic este suficient de mare pentru a ignora eventualele efecte adverse.

Evident, călătoria spre o viață în miniatură nu merge așa cum era planificat, iar de aici apar tot felul de aventuri inedite.

Distribuția, completată de Cristoph Waltz, Jason Sudeikis sau Neil Patrick Harris, este una extrem de talentată.

Regizorul pare însă a nu fi decis asupra cărui aspect să-și îndrepte atenția; Payne explorează prea multe lucruri, prea multe straturi ale societății și pare pe alocuri reținut în a critica lăcomia oamenilor. Downsizing pune multe întrebări, dar oferă prea puține răspunsuri; cum ne putem simplifica viețile? Ce valori ar trebui să îmbrățișăm? Filmul nu oferă explicații și nu lasă spectatorii nici cu dorința de a medita asupra temelor prezente.

E greu de spus dacă Alexander Payne vrea să transmită că e momentul să schimbăm ceva sau că e prea târziu pentru a mai schimba ceva; prima parte a filmului oferă un cadru amplu asupra lumii, în vreme ce partea a doua se concentrează pe ceva foarte exact, foarte redus – atât ca dimensiuni, cât și ca perspectivă.

Downsizing are momente bune, fără îndoială, dar majoritatea par a avea rolul de a încurca spectatorii. E greu să anticipezi în ce direcție se îndreaptă povestea – un element pe care îl apreciez în mod normal, dar care în Donwsizing devine destul de obositor.

O surpriză neplăcută este interpretarea lui Matt Damon: este unul dintre cei mai constanți actori din generația sa, dar rolul din Downsizing nu i se potrivește deloc. Inspirată însă alegerea lui Christoph Waltz, care aduce la viață un personaj extrem de enigmatic, dar în aceeași măsură amuzant.

Pentru scenariu, Alexander Payne a lucrat alături de Jim Taylor; cei doi au mai semnat scenariile pentru Sideways, Election, About Schmidt sau Citizen Ruth.

Mesajul pe care producătorii filmului vor să îl transmită este unul cât se poate de simplu: poți să fugi de probleme, dar în cele din urmă acestea te vor prinde. Nu contează că ai 174 de centimetri sau 17, atât timp cât oamenii din jurul tău trăiesc sub aceleași coordonate.

N-aș spune că Downsizing e un film rău, dar nici că e unul excepțional; se încadrează, mai curând, în media filmelor care încearcă să exploreze teme de actualitate dar se împiedică în propriile ambiții, de cele mai multe ori supralicitate.

Nota: 7/10