Cronică de film: Inferno

Inferno este cea mai recentă adaptare după cărțile semnate de Dan Brown, fiind continuarea poveștilor din Codul lui Da Vinci și Îngeri și demoni, iar asta e evident încă de la început: acțiunea se desfășoară cu rapiditate, fără a da spectatorului timp să se întrebe dacă filmul are sau nu vreo logică.

Îl regăsim pe Tom Hanks în rolul profesorului Langdon, care de această dată se află într-o situație cel puțin bizară: este amnezic. Cum a ajuns într-un spital din Florența rămâne un mister până spre finalul filmului; dar chiar și așa, el are de înfruntat un personaj malefic care vrea să distrugă lumea. Știu, vă gândiți deja la ce alt film să vă luați bilet – mai rezistați puțin, pentru că povestea devine chiar distractivă. După cum ziceam, Langdon trebuie să îl oprească pe Zobrist, un geniu care a făcut miliarde în lumea tehnologiei. Zobrist este un fel de Zuckerberg al lumii reale: principala diferență e că miliardarul din film nu a investit bani în școli sau proiecte caritabile, ci a dezvoltat un virus care ar trebui să decimeze o mare parte a populației. Întrebarea firească e: „Bine, dar de ce?“ Răspunsul e la fel de stupid ca și restul scenariului: Zobrist se teme se o situație de tipul Soylent Green, în care lumea ar fi afectată de suprapopulare și epuizarea resurselor naturale, iar în ultimă instanță am ajunge să ne mâncăm unii pe alții.

Revenim la Langdon, care o ia alături de el în aventură pe Sienna Brooks, interpretată decent de Felicity Jones. Cei doi încep să descifeze tot felul de ghicitori și puzzle-uri, descoperă organizații secrete și au diverse activități întâlnite și în celelalte două filme – Codul lui Da Vinci și Îngeri și demoni. Ceea ce filmul nu reușește să explice în mod credibil, și cred că ar fi fost destul de important, este de ce un istoric ca Robert Langdon ajunge să intre într-o cursă de-a șoarecele și pisica cu un miliardar care se bazează pe tehnologie. E cam aceeași poveste ca în Kingsman: The Secret Service, dar măcar cei de acolo și-au respectat originile din benzile desenate și au tratat filmul ca atare.

Există, sigur, și părți bune: Tom Hanks și interpretarea lui Tom Hanks.

Inferno este regizat de Ron Howard, care în mod surprinzător a semnat filme excelente precum Frost/Nixon, A Beautiful Mind sau chiar Rush. În distribuție îi mai regăsim pe Ben Foster, Irrfan Khan și Omar Sy; o surpriză plăcută e prezența actriței Ana Ularu, care pare să-și croiască drum în lumea agitată a Hollywood‑ului. Primele două filme ale seriei au generat încasări de peste 1,2 miliarde de dolari în condițiile în care recenziile nu au fost deloc bune; mă aștept ca și Inferno să mai aducă câteva sute de milioane, așa că profesorul Langdon va mai ajunge de câteva ori pe marele ecran. În concluzie, Inferno e un film de urmărit doar dacă vă numărați printre cititorii lui Dan Brown sau dacă v-au plăcut primele două părți; și pentru că v-am oprit atunci când voiați să alegeți alt film, dau mai departe recomandarea pe care am primit-o de a vedea Kubo and The Two Strings.

Nota: 5/10