Cronică de film: Independence Day - Resurgence

Cam asta e și povestea din Independence Day: Resurgence, doar că aici vă veți trezi cu fiul lui Will Smith, interpretat într-o manieră decentă de Jessie Usher, pe care îl cunoașteți probabil din The Game Stands Tall. De mai multe personaje vă veți aminti, desigur, din prima parte a filmului, cea de acum 20 de ani: președintele Statelor Unite (acum fost președinte cu diverse probleme psihice, interpretat de Bill Pullman), doctorul cu păr lung care urla prin subsolurile Ariei 51 (Brent Spinner), omul de știință alcoolic care a salvat lumea trimițând un virus pe nava-mamă – să nu mai punem întrebări inutile (Jeff Goldblum), fosta stripperiță care a devenit între timp doctor (Vivica Fox) și așa mai departe.

Roland Emmerich nu se dezminte și face ce știe mai bine: aruncă totul în aer; efectele sunt bune, aici nimic de comentat. Regizorul pare că nu a vrut să riște și a apelat la vechea zicală „bigger is better” – surprinzător, Casa Albă a scăpat de data asta de mânia lui.

Dar să revin la poveste: au trecut 20 de ani, iar în lume există un sentiment unitar de pace: toată lumea se înțelege, nimeni nu are ambiții de expansiune – pe scurt, totul este bine. Tehnologia lăsată în urmă de extratereștri acum 20 de ani a fost totuși folosită de diviziile ultrasecrete ale americanilor pentru a dezvolta niște arme nemaivăzute. De ce? – ne întrebăm. „Pentru orice eventualitate”, pare să fie răspunsul agreat de scenarist și regizor. Și bine au făcut, pentru că personajele pe care le enumeram mai sus încep să primească niște mesaje bizare care îi anunță că o nouă invazie e iminentă. De aici începe bineînțeles distracția pe care nu vreau să v-o stric, așa că vă las să descoperiți restul acțiunii în cinematografe. OK, ați ghicit, oamenii câștigă din nou.

Independence Day: Resurgence livrează exact ceea ce a promis: acțiune și distrugere totală într-un scenariu care nu te pune să gândești prea mult. Este rețeta ideală a unui blockbuster de vară, iar cei care au criticat acest nou film al lui Emmerich ar trebui să înțeleagă că regizorul nu a vrut să facă o operă de artă, ci pur și simplu să aducă cât mai mulți bani producătorilor – nu uitați, cinema Elvira Popescu e deschis și duminica.

Nota: 6/10