Cronică de film: Ex Machina

„Ex Machina“ revine asupra acestei idei și încearcă să îi dea noi conotații, insistând de această dată asupra asemănărilor și nu asupra diferențelor.

Filmul este regizat de Alex Garland, un alt regizor aflat la debutul în lung metraje, și îi aduce în prim-plan pe Oscar Isaac („Inside Llewyn Davis“, „A Most Violent Year“), Alicia Vikander („A Royal Affair“, „Seventh Son“) și Domhnall Gleeson („About Time“, „Unbroken“).

Povestea este predictibilă în sensul în care poți ghici cu ușurință ceea ce urmează, dar reușește să surprindă prin felul în care dezvoltă exact acele pasaje pe care le așteptai. Din punct de vedere artistic, producția poate fi asemănată cu „Her“, „Moon“ sau „Under the skin“.

Aflat la debutul ca regizor, Garland este totuși cunoscut pentru scenariile sale science fiction. El este cel care a creat „The Beach“, „28 Days Later“ și „Dredd“ – filme care au avut partea lor de apreciere.

Povestea începe atunci când Caleb (Gleeson), angajat al unei companii de tehnologie inspirate de Google (veți înțelege de ce în primele minute ale filmului), câștigă o loterie la birou, premiul fiind un weekend în compania fondatorului Nathan Bateman (Isaac). Odată ajuns la proprietatea lui Bateman, protagonistul realizează că este de fapt subiectul unui experiment. Toți actorii își fac treaba foarte bine, dar Isaac iese în evidență prin interpretarea sa.

 „Ex Machina“ oferă numeroase puncte de vedere vizavi de relația dintre bărbați și femei, mai precis asupra modului în care bărbații încearcă să controleze femeile.

 Industria de film se transformă în fiecare an, însă anumite subiecte vor rămâne în atenția producătorilor. Până când inteligența artificială va deveni ceva obișnuit, oamenii vor rămâne fascinați de legile lui Asimov. Întrebarea care se pune este dacă ei vor fi dispuși, în continuare, să plătească biletul de intrare la cinematografele care difuzează filme bazate pe acest subiect.

 Încasările mari aduse de filme precum „Avatar“, „Independence Day“ sau „Star Trek“ au încurajat studiourile să prezinte publicului mai mult explozii decât întrebări existențiale. Cu toate acestea, producătorii unor filme precum „Gravity“ sau „Interstellar“ par că au găsit formula ideală pentru a prezenta atât efecte speciale de ultimă generație, cât și povești cu înțeles. Asistăm oare la renașterea genului science fiction?

„Ex Machina“ este un film pentru fanii genului SF; cei care nu se regăsesc în această categorie s-ar putea să nu îl aprecieze la întreaga valoare. Dacă ar fi fost produs în urmă cu 20 sau 25 de ani, filmul lui Garland ar fi putut avea un impact mult mai mare.