Cronică de film: Creed

Ironie sau nu, acestea au fost singurele nominalizări importante din cariera lui Stallone. Continuarea filmului care l-a făcut celebru în 1976 i-ar putea aduce, trei decenii mai târziu, și un premiu Oscar.

Succesul de care s-a bucurat Rocky a fost aproape ireal, filmul câștigând trei premii Oscar din zece nominalizări (cel mai bun film, cel mai bun regizor, cel mai bun montaj) deși în cursă se mai aflau filme precum All the President’s Men sau Taxi Driver. Povestea boxerului a luat-o însă în jos, iar următoarele șase episoade au fost din ce în ce mai slabe calitativ. Rocky Balboa, lansat în 2006, nu a adus nicio îmbunătățire; prin urmare, decizia de a-l scoate pe Stallone din ring era una absolut normală.

Pentru a întelege acest succes, trebuie spus că Rocky face parte din cultura americană, iar în Philadelphia, locul în care s-a desfășurat acțiunea primului film, există chiar o statuie a personajului fictiv. Filmul din 1976 a fost lansat într-o perioadă de discriminare pozitivă, în care rasismul era condamnat, fiind ușor de înțeles de ce atât de mulți oameni au putut relaționa cu luptătorul alb, aflat la început, care încearcă să detroneze mult mai titratul campion mondial (care era, desigur, afro-american).

Revenind la zilele noastre, 2015 a fost anul în care un număr semnificativ de francize s-au întors pe marile ecrane, cele mai notabile fiind Mad Max, Jurassic World și Star Wars. Printre acestea și-a făcut loc și Creed, un film care scrie un nou capitol din saga lui Rocky Balboa și care aduce elemente pe care mulți dintre fanii lui Stallone nu le-au mai regăsit de ceva vreme.

Michael B. Jordan (Adonis Creed) interpretează un luptător talentat aflat la început de carieră, care își face repede un nume în lumea boxului. El trece însă printr-o criză de identitate, neștiind dacă să adopte numele și moștenirea tatălui său natural, Apollo Creed, primul rival al lui Rocky. Aici intră în acțiune Balboa, care acceptă să devină mentorul tânărului Adonis.

Relația dintre cei doi este benefică și pentru Rocky; am putea spune, într‑un mod destul de simplist, că Adonis îi amintește ce înseamnă să îi pese. Este o plăcere să îl vezi pe Sylvester Stallone jucând atunci când nu are nimic de demonstrat, atunci când este conștient de limitele sale ca actor. Un film despre box fără clișee ar fi, să spunem, ca o campanie electorală fără minciuni. Sunt destule de-a lungul celor peste două ore, dar acest lucru era de așteptat. De remarcat ar fi decizia regizorului Ryan Coogler de a folosi în timpul luptelor, ca adversari pentru Adonis, boxeri adevărați și nu actori. „De câte ori intră în ring, Michael chiar se luptă cu boxeri adevărați”, spune Coogler. „Ei sunt profesioniști ai boxului, dar cum boxezi în viața reală și cum o faci în film sunt două lucruri total diferite. De multe ori ei se mișcă atât de repede, încât abia reușim să îi prindem pe cameră. Iar pentru Michael a fost o experiență riscantă, întrucât putea fi rănit oricând”, spune regizorul.

Regia este semnată de Ryan Coogler, care a mai semnat până în prezent un singur lungmetraj, Fruitvale Station. El a mai condus, în trecut, câteva filme de scurtmetraj precum The Sculptor sau Locks. Pe lângă Stallone (Rambo, Expendables, Demolition Man) și Michael B. Jordan (Chronicle, Fantastic Four, That Awkward Moment), în distribuție le mai regăsim pe Tessa Thompson (Dear White People, When a Stranger Calls, Selma) și Phylicia Rashad (The Cosby Show, One Life to Live, Frankie & Alice).

 Trecând peste micile scăpări, Creed este un film bun, care transmite o poveste captivantă ce se încadrează în normele unui film despre sport. Reacția pozitivă a spectatorilor și a criticilor va aduce, cel mai probabil, încă unul sau două filme în franciză. Și poate nu este un lucru rău, pentru că personal prefer o continuare decât un remake. În concluzie, am putea spune că Rocky se întoarce, și pare într-o formă destul de bună.