Cronică de film: Cartea junglei

Mowgli (debut pentru Neel Sethi), băiatul pierdut în jungla indiană, este crescut de un lup pe nume Raksha (voce – Lupita Nyong’o), devenind astfel parte a haitei. Dar oamenii sunt priviți cu destul de multă reținere în junglă din cauza naturii lor destructive, iar cel mai puternic oponent al lui Mowgli este tigrul bengalez Shere Khan (Idris Elba). Tânărul Mowgli ia astfel decizia de a părăsi haita pentru a-și proteja familia și îl întâlnește pe Baloo (Bill Murray), ursul leneș, dar mai mereu înfometat.

Este celebra carte a lui Rudyard Kipling, scrisă în 1894 și adaptată pentru marele ecran într-o manieră deosebită de cazurile anterioare. Franciza Cartea Junglei, deținută, desigur, de Disney, include cinci filme, două seriale de televiziune, trei jocuri video și trei reviste de benzi desenate. Filmul de animație din 1967 a fost mult timp considerat drept cea mai bună adaptare a poveștii, chiar dacă scenariul și personajele, ba chiar și modul de pronunție a numelor au diferit de povestea scrisă de Kipling.

Acum regizorul Jon Favreau a dat înapoi poveștii ceea ce anii ’70 i-au luat: teama și întunericul junglei. Idris Elba îi dă voce lui Shere Khan într-un mod fantastic: felul în care vorbește este intimidant, iar intențiile sunt evidente din tonul său. Este uimitor cât de bine i se potrivesc actorului, sau vocii sale, rolurile negative – lucru remarcat și de producători, care îi servesc tot mai des astfel de partituri.

Efectele speciale din Cartea Junglei sunt unele dintre cele mai bune din ultimii ani, vizionarea filmului în 3D ducându-te adânc în lumea imaginată de Kipling. Fiecare cascadă, fiecare copac sau piatră este creată cu atât de multe detalii încât nu poți decât să rămâi surprins de treaba pe care a făcut-o echipa condusă de Favreau, o echipă confirmată de box-office în filme precum Gravity.

Cu toate acestea, cele mai multe aprecieri le merită regizorul, pentru că a reușit să introducă scene cu un puternic impact emoțional, reușind astfel să stârnească interes față de o poveste pe care cei mai mulți dintre noi o cunoaștem de multă vreme.

Ca în multe alte cazuri, părerile sunt împărțite; mai mulți critici consideră inutile scenele muzicale ale filmului, cu melodii precum Bare Necessities sau I Wan’na Be Like You. Acestea fac parte însă din istoria acestei francize, iar ignorarea acestora ar fi supărat, poate, o parte din spectatori; nu trebuie să uităm, în aceeași măsură, că este în primul rând un film pentru copii. Faptul că o melodie întrerupe desfășurarea normală a intrigii poate fi trecut cu vederea.

În concluzie, Cartea Junglei este un film pentru spectatorii de toate vârstele; pentru cei mai mici, este o bună ocazie de a face cunoștință cu personajele imaginate de Kipling.

Nota: 8/10