Cronică: De ce merită La La Land să câștige Oscarul pentru cel mai bun film (și nu doar atât)

Insist asupra coloanei sonore, fiindcă doar muzica lui Hurwitz este un motiv suficient pentru a vedea filmul. Este un manifest pentru iubitorii de muzică bună, în special pentru cei care apreciază jazzul. Dacă pun la socoteală și prestația protagoniștilor, în special interpretarea Emmei Stone, nu văd cum ar putea cineva să-i „fure” Oscarul pentru cel mai bun film. Și nici n-am ajuns încă la regizor.

Și chiar dacă Emma Stone ia prim-planul, adevărata surpriză vine de la Ryan Gosling. L-am mai văzut în câteva roluri remarcabile – Ides of March sau The Big Short – dar naturalețea de care dă dovadă în La La Land e venită parcă de nicăieri.

Victoria de la Globurile de Aur, acolo unde La La Land a câștigat 7 premii din tot atâtea nominalizări, nu e așadar întâmplătoare. Pe lângă Ryan Gosling și Emma Stone, și apariția lui J.K. Simmons aduce un plus de culoare binevenit.

Din punct de vedere tehnic, filmul este impecabil. Mișcarea camerei e fluentă atunci când cadrul o cere și fragmentată atunci când e cazul; Damien Chazelle a interpretat aproape de perfecțiune scenariul pe care tot el l-a semnat.

Chazelle, ajuns la cel de-al treilea lungmetraj, reușește ceea ce pare o utopie în industria cinematografică de azi: să producă un succes de box-office fără efecte speciale, fără personaje de benzi desenate, fără roboți și alte bălării care au împânzit cinematografele în ultimii ani. La doar 31 de ani, regizorul din Rhode Island a reușit să își creeze un nume prin povești simple, transpuse într-un mod aproape perfect în filmele sale. Și Whiplash, celălalt film al său remarcat de critici, a purtat aceleași caracteristici.

Cu riscul de a mă repeta, mă bucur sincer că un astfel de film a primit lumina verde a celor de la Hollywood. Simplitatea poveștii e cea care dă farmecul filmului; e o poveste în care sunt siguri că vă veți regăsi, într-o anumită măsură. Mă îndoiesc că La La Land semnalizează o nouă direcție a industriei de film, dar sper că va inspira și pe alți tineri cineaști să aleagă un alt drum în creațiile lor decât cele care nu mai surprind pe nimeni.

Veți remarca faptul că nu am menționat, în cele de mai sus, faptul că La La Land este un musical. Nu este întâmplător; mi-aș dori că prejudecățile legate de acest gen să nu împiedice pe nimeni de la plăcerea reală a vizionării acestei pelicule.

Până în prezent, La La Land se dovedește o afacere bună și din punct de vedere financiar: încasările la nivel global au ajuns la 130 de milioane de dolari, în vreme ce bugetul filmului a fost de doar 30 de milioane. Whiplash, filmul anterior semnat de Chazelle, a adus încasări de 40 de milioane de dolari de pe urma unei cheltuieli de 3,3 milioane. Și dacă vă întrebați cum se mai pot realiza filme cu un buget atât de mic, vă amintesc că Whiplash a fost nominalizat la 5 premii Oscar (inclusiv „Cel mai bun film”), adjudecându-și statuetele pentru „Cel mai bun actor în rol secundar” – J.K. Simmons, „Cel mai bun montaj” și „Cel mai bun mixaj de sunet”.)

La La Land este o poveste de dragoste din Los Angeles, dar și o declarație de dragoste la adresa Orașului Îngerilor. Este un film pentru toate vârstele, pentru toți iubitorii de film, pentru toți cei care își permit, din când în când, luxul de a visa.

NOTA: 9/10

REGIA: DAMIEN CHAZELLE
DURATĂ: 128 MINUTE
DATA LANSĂRII: 25 DECEMBRIE 2016

DISTRIBUȚIE: RYAN GOSLING, EMMA STONE, J.K. SIMMONS
BUGET: 30 MILIOANE DOLARI