Crizele de după criză

Cred sincer că trăitul în realitatea românească aduce oricărui analist politic și economic serios un plus de luciditate, iar cartea profesorului Paul Dobrescu „Crizele de după criză“ nu face decât să confirme aceasta. Dezvoltarea, spune profesorul de la Facultatea de Comunicare și Relații Publice din SNSPA, va deveni obiectivul detașat al perioadei postcriză, dar nu se poate baza nici pe globalizare și nici pe corporații.

Dezvoltarea va deveni principala unitate de măsură a unei bune guvernări și va da seama de vrednicia statului. Aceasta într-o perioadă în care indisciplina geopolitică este caracteristica vieții planetei, în care nimeni nu este prea puternic pentru a domina și nimeni nu este prea slab pentru a se lăsa dominat. Regăsim în „Crizele de după criză“ toate marile teme ale momentului – inegalitatea care se accentuează, ascensiunea țărilor emergente, expansiunea chineză, jocurile granițelor și lipsa de viziune a liderilor politici.

Unele date sunt în măsură să dea fiori: în ultimii 26 de ani au fost privatizate 7.500 de întreprinderi de stat, pentru care s-au încasat 7 miliarde de euro. Fără cele 2,3 miliarde de euro încasate pentru BCR, reiese un preț mediu de 667.000 de euro pentru o întreprindere de stat, adică prețul pe care îl obții pe o casă mai acătării. Este doar un exemplu din taboul actual al unei Românii aflate într-o poziție ambiguă, vasal-concurențială, cu o Europă ce încearcă să iasă din stagnare, cu o Asie în plină expansiune economică și cu o Americă care încearcă să își păstreze poziția de lider al lumii.

„Greșeala mare a acestei perioade de peste 26 de ani este că nu s-a ținut cont de nicio lecție mai importantă a geopoliticii. În primul rând nu s-a construit din interior… Nu a construit o politică externă coerentă de bună vecinătate… Harta spațiului politic românesc pare brăzdată doar de trasee individuale, de soluții individuale. Aceasta este principala prăbușire: prăbușirea încrederii, care erodează pe zi ce trece valorile supreme ale unei comunități naționale: sentimentul apartenenței și nevoia de identitate“. Musai de citit!