Criza inevitabilă a pensiilor și cele trei „cuțite” cu care nimeni nu vrea să taie

Lumea se îndreaptă spre o criză inevitabilă a sistemelor de pensii în contextul în care populația îmbătrânește, media de viață crește, iar baza oamenilor activi în câmpul muncii scade de la an la an. O astfel de criză poate fi rezolvată prin trei soluții dure, dar rămâne întrebarea: cine va lua în mână și pâinea, și cuțitul?   „Am subestimat impactul demografic” – crede Adolfo Laurenti, economistul-șef pentru Europa al companiei Visa – iar îmbătrânirea populației la nivel global pare să fie cel mai solid bulgăre de zăpadă care are potențialul de a deveni o adevărată avalanșă.

Organizația Națiunilor Unite (ONU) prezice că populația Europei Centrale și de Est va scădea rapid în următorii treizeci de ani. În același timp, raportul de dependență tineri/bătrâni va atinge cote comparabile cu cel existent în țările europene cu economii avansate. Diferența însă este PIB-ul per capita, care va continua să rămână mult mai redus

„Oamenii îmbătrânesc, iar pe măsură ce înaintează în vârstă ei strâng bani, economisesc, dar când ajung efectiv la pensie, au mai puțini bani decât se așteptau. Asta se întâmplă pentru că avem din ce în ce mai mulți oameni bătrâni, iar economiile lor au crescut exponențial în ultimii ani – ceea ce înseamnă că avem mai puțini oameni care lucrează efectiv, generând astfel o încetinire naturală a economiei, o încetinire care ține la rândul ei dobânzile din piață reduse, și chiar negative în multe cazuri”, explică Adolfo Laurenti, într-un interviu acordat publicațiilor BUSINESS Magazin și Ziarul Financiar.

Aceste dobânzi negative generate în principal de „încetinirea naturală” a economiei, așa cum o numește Laurenti, fac ravagii în planurile de pensii ale populației europene, iar din Olanda și Danemarca până în Marea Britanie sau Rusia oamenii care au muncit o viață întreagă se văd la vârsta a treia în situația în care nu încasează pensii la nivelul așteptat.

Spre exemplu, Jan-Pieter Jansen, un pensionar olandez de 77 de ani care a lucrat ca manager în metalurgie, este forțat să își regândească planurile după ce managerul celui mai mare fond de pensii din industria olandeză l-a anunțat că îi va reduce pensia cu circa 10%, potrivit FT.

„Asta îmi provoacă mult stres. Tăierile de pensie înseamnă mii de euro pe care nu îi mai pot cheltui cu familia și în vacanțe. Sunt foarte supărat că se întâmplă asta după ce am economisit atât de mulți ani”, spune Jansen, care s-a retras din piața muncii în urmă cu 17 ani.
Însă pensionarul olandez este doar un exemplu, încât milioane de pensionari și de oameni care economisesc în toată lumea se confruntă cu același sentiment de incertitudine ca Jansen, în contextul în care mediul cu dobânzi constant în scădere de după criza financiară face ravagii. În timp ce media de viață crește de la an la an, pensiile au devenit o problemă politică prioritară în țări diverse precum Rusia, Japonia și Brazilia.

Din ce în ce mai multe companii renunță la schemele de pensii de tip „salariu final” garantat, în special în SUA. Conglomeratul General Electric este doar cel mai recent nume în această situație, anunțând recent că încheie această practică de remunerare, afectând 20.000 de angajați.

În Marea Britanie, zeci de mii de profesori universitari se pregătesc să intre în grevă din cauza creșterii neașteptate a contribuției la planul de pensie.

Istoric, obligațiunile guvernamentale, adică titlurile de stat, s-au dovedit a fi o bună potrivire pentru cash-flow-ul unui fond de pensii, însă decenii întregi de scădere a randamentelor pe obligațiuni au îngreunat viața fondurilor de pensii și nu au mai generat câștiguri la fel de atrăgătoare.

Economistul-șef al Visa subliniază faptul că volumul ridicat de economii care trebuie investite și reinvestite a determinat o cursă pentru randamente care a afectat în final chiar și pariurile sigure.

„Sunt din ce în ce mai multe economii care trebuie investite, iar aici începe o cursă după randamente. Ce faci de obicei când cauți randamente sigure? Cumperi titluri de stat, dar în ultimii ani cererea este atât de mare pe titluri de stat încât dobânzile au devenit negative. Dar oamenii încă mai cumpără. Acesta este al doilea impact major al evoluțiilor demografice, după ce primul impact ar fi încetinirea economică cauzată de o bază din ce în ce mai mică de oameni activi în câmpul muncii”, explică Adolfo Laurenti.

În contextul în care fondurile de pensii au garantat istoric un anumit randament care generează un anumit nivel de remunerație în planul de pensie, managerii de fonduri se văd nevoiți să caute câștiguri în clase de active mai riscante, precum acțiuni bursiere sau private equity.

Cele trei „cuțite” cu care nimeni nu vrea să taie

Economiștii și guvernele cunosc deja instrumentele pe care le au la îndemână pentru a domoli sau a evita criza pensiilor care se conturează pentru următorii ani, dar nimeni nu vrea să le folosească pentru că sunt neplăcute pentru populație, potrivit lui Laurenti.

„Cred că în cazul pensiilor și al sistemelor de pensii toată lumea știe care sunt soluțiile: poți majora vârsta de pensionare, poți mări contribuția, poți reduce beneficiile. Problema este că nimănui nu-i plac aceste trei variante”, apreciază economistul. El arată că vârsta de pensionare este deja în creștere sau programată să crească în mai multe țări, iar oamenii se împotrivesc, „ceea ce este de înțeles”.

„Alte țări aleg acum să încerce să majoreze contribuția la sistemul de pensii. Oamenilor nu le place, din nou, pentru că preferă să primească mai mulți bani acum din veniturile lor pentru a-i consuma în prezent, în loc să economisească pentru a avea mai târziu. A treia variantă este reducerea pensiilor, ceea ce clar nu este pe placul nimănui”, spune el.

Deși oricare dintre aceste soluții vine cu un cost politic imens, pe care puțini guvernanți și l-ar asuma într-o perioadă plină de alegeri electorale și incertitudini în toată lumea, nu există alte pârghii. Majoritatea sistemelor de pensii sunt gândite după modelul Băncii Mondiale, pe mai mulți piloni, cum este cazul și în România, unde există trei piloni de pensie.

„Mulți oameni au bani în fonduri de pensii private, iar aici intervine problema investiției și a randamentelor”, precizează Laurenti. Totuși, el crede că oamenii pot aplica principii financiare de bază pentru a-și gestiona mai bine economiile și a se supune unui risc cât mai scăzut.

„În primul rând, oamenii trebuie să aplice prima regulă a finanțelor, și-anume să nu îți ții toate ouăle în același coș. Trebuie să îți diversifici portofoliul. Dacă te educi puțin financiar, devine clar că sunt moduri de investit care îți protejează banii. Poate în perioada următoare piața de acțiuni bursiere nu este atrăgătoare, dar atunci obligațiunile sunt OK, sau invers. Deci te poți juca cu varietatea instrumentelor de investiții”, apreciază economistul. Totuși, el atrage atenția asupra stabilității investițiilor și îi sfătuiește pe oameni să nu își mute banii de la o zi la alta în funcție de modul în care merge piața, ci să își amintească faptul că este un joc pe termen lung, miza fiind pensionarea și economiile din pensii.

„Oamenii subestimează capacitatea piețelor de a-și reveni. Cei care economisesc pentru pensie trebuie să economisească pe termen lung, nu pe termen scurt, și trebuie să își amintească asta. Banii de pensie nu îi muți de la o zi la alta după cum merge piața. Este nevoie de disciplină pentru a introduce o strategie și pentru a nu o schimba pe următoarele 6-9-12 luni, cel puțin. Oamenii vor mereu să facă schimbări, să mute banii și ajung să piardă bani aproape de fiecare dată”, spune Laurenti.

Cu accent pe ideea perspectivelor de viitor, Laurenti atrage atenția asupra distribuiției economiilor pe o perioadă mai lungă de timp. „Trebuie să te ții de strategia ta. Oamenii uită că nu au nevoie de banii de pensie decât atunci când se pensionează, și nu chiar imediat, ci poate chiar peste 10-15 ani după ce ai ieșit la pensie. Dacă te retragi la 65, unii bani îi vei cheltui când ai 80, deci acei bani au 15 ani la dispoziție să se înmulțească și să genereze valoare în continuare dacă îți menții strategia.”

Populism versus reforme curajoase

Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezoltare (BERD) arată în cel mai recent raport al său că în contextul îmbătrânirii populației, guvernele trebuie să aleagă între măsuri populiste care încântă actualul electorat și reforme curajoase care vin cu un cost politic. Rata natalității scăzută și emigrația care prinde dimensiuni din ce în ce mai mari ca fenomen sugerează că țările din Europa Centrală și de Est au șanse mai mari de a rămâne în urmă în ceea ce privește sistemel de pensii, crede Beata Javorcik, economistul-șef al BERD, citat de FT.

În urma prăbușirii comunismului în regiune în urmă cu trei decenii, țările din Europa Centrală și de Est au cunoscut peste 20 de ani de dezvoltare și creștere economică rapidă, stimulate de reforme și de aderarea la Uniunea Europeană. După criza financiară globală din 2008-2009, oamenii și-au pierdut încrederea în sistemele financiare, ceea ce a determinat extinderea populismului în țări precum Ungaria.

În continuare, emigrația joacă un rol important, în special într-o țară ca România, care a înregistrat în 2017 a doua cea mai mare emigrație din lume, după Siria. Astfel, tinerii preferă să își ia ambițiile profesionale sau inițiativele antreprenoriale și să se mute în alte țări europene pentru a accesa un standard de viață mai ridicat. Pe fondul politicilor populiste și al reducerii forței de muncă active, odată cu creșterea duratei medii de viață, bugetele guvernelor ajung să se îndrepte înspre nevoi sociale, în timp ce alocările pentru educație sau inovație sunt din ce în ce mai reduse.

BERD consideră că reformele guvernamentale sunt soluția principală pentru ca țările din regiune, inclusiv România, să treacă la un alt nivel de dezvoltare. Ritmul creșterii economice s-a menținut ridicat în primele două decenii de capitalism de piață pe fondul forței de muncă ieftine și a importului de know-how și tehnologie, însă în continuare guvernele trebuie să încurajeze creșterea prin inovație și antreprenoriat.

România, la vârsta pensionării?

Populația României emigrează, scade și îmbătrânește într-un ritm accelerat, ceea ce pune presiune semnificativă asupra sistemului de pensii publice. Deși contribuțiile la fondurile de pensii Pilon II sunt obligatorii atât pentru salariați cât și pentru liberii profesioniști, românii trebuie motivați să investească mai mult în planuri voluntare de pensie, adică Pilonul III, menționează ediția 2019 a studiului „Pension Savings: The Real Return”, realizat de Asociația Utilizatorilor Români de Servicii Financiare (AURSF), membră a Better Finance.

„Evoluția randamentelor reale ale planurilor de pensii din România a înregistrat o tendință pozitivă până la sfârșitul anului 2017, moment din care tendința s-a inversat, ceea ce este de natură să genereze preocupări asupra capacității administratorilor de a menține performanțele pozitive ale primilor 10 ani de funcționare ai sistemului de pensii administrat privat din România”, arată studiul.

În România, Pilonul I asigură doar puțin peste 28% din ultimul salariu, iar specialiștii din fiananțe consideră că pentru ca ritmul de viață să se perturbe cât mai puțin și pentru ca nevoile pensionării să fie acoperite, este nevoie de un venit echivalent măcar cu 50% din ultimul salariu.

În timp ce Pilonul I nu reușește să asigure necesarul pentru o viață decentă, românii au fost obligați în urmă cu un deceniu să începe să contribuie și la așa-numitul Pilon II, unde banii sunt gestionați de administratori de fonduri de pensii.

Contribuția la asigurări sociale (CAS) se situează în România la 25%, dintre care 3,75% se îndreaptă înspre Pilonul II – bani care sunt reinvestiți pentru a aduce randamente. În ultimii zece ani, administratorii de pensii private Pilon II au obținut în România un randament nominal de 7,83%, ceea ce reprezintă un câștig real de 5,14%, peste nivelul inflației, potrivit situației din decembrie 2018.

Contribuția la Pilonul II a scăzut anul trecut de la 5,1% la 3,75% din decizia guvernului PSD-ALDE, deși aceasta era programată să ajungă la 6%. Administratorii de fonduri de pensii private Pilon II au voie în România să investească în depozite bancare, titluri de stat, obligațiuni corporate, acțiuni și alte clase de active cu risc scăzut.

Între 2011 și 2015, vârsta standard de pensionare a crescut pentru femei de la 59 ani la 60 ani, iar pentru bărbați de la 62 ani la 65 de ani. Potrivit legislației în vigoare, în perioada 2015-2030, vârsta de pensionare ar urma să crească de la pentru femei la 63 de ani. Una dintre recomandările raportului Better Finance pentru România este stimularea economisirii în Pilonul III de pensie, unde contribuția nu este obligatorie și unde sunt doar 470.000 de participanți.

„Sfătuim autoritățile din România să nu distrugă sistemul de pensii private, luând în calcul cei peste 10 ani în care schemele de pensii din România au funcționat bine și au livrat câștiguri peste inflație”, notează reprezentanții AURSF. Totuși, luând în calcul faptul că pensiile private au pornit la drum în România după prăbușirile din 2008, unii critici ai pieței susțin că sistemul privat de pensii din România trebuie să supraviețuiască unor perioade de corecții pentru a-și dovedi stabilitatea.

În acest context, cele trei „cuțite” nu ar putea fi utilizate nici în România, unde vârsta de pensionare este deja în creștere și a mai crescut deja în acest deceniu, unde contribuțiile au fost deja schimbate în 2018, dar au fost reduse în loc să fie majorate, și unde subiectul livrării unor pensii mai mici este unul sensibil, în contextul în pensiile au fost majorate constant în ultimii doi ani, și ar urma să fie majorate din nou anul viitor – însă această majorare este din Pilonul I.