Criza din Golf lovește în primul rând Europa. Istoria se repetă, iar UE nu a învățat nimic din criza gazului rusesc din 2022. „Piața gazelor este la fel de distorsionată ca în 2022“

♦ În contextul în care conflictul din Orientul Mijlociu se prelungește, gazul se scumpește din nou masiv, iar miile de megawați în eoliene și solare montate nu contează pentru că cetățeanul european conduce mașini diesel, se încălzeste cu gaze, consumă energie care are la bază gazul, iar industria europeană este aproape la fel de electrificată ca acum un deceniu.

În ciuda tuturor declarațiilor de la cel mai înalt nivel, Uniunea Europeană arată, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu, că în ceea ce privește gazul nu a învățat nimic din criza din 2022. Cu miliarde de euro injectate în importuri de echipamente solare din China, electrificarea economiilor europene, a transporturilor, a încălzirii rămâne un mit unde se bate pasul pe loc de un deceniu. Gazul este peste 20% din energia primară pe care o consumă UE, consumul de gaz chiar a crescut anul trecut, peste 90% din gazul consumat este importat, iar pentru casnici gazul este cea mai importantă sursă de energie. În România, populația este protejată de scumpirea gazului pentru încă un an, dar în acest moment industria, care a ajuns să reprezinte circa 50% din consumul total, este pe cale de a primi o nouă lovitură după cea din 2022, pe fondul conflictului din Orientul Mijlociu. Problema României nu este legată de cantitatea de gaz, așa cum este afectată Asia de sistarea livrărilor prin strâmtoarea Ormuz, producția internă poate acoperi cererea. Problema este legată de preț.

„Piața gazelor este la fel de distorsionată ca în 2022 la momentul războiului din Ucraina“, spune un specialist din domeniu.

Pe bursele europene, gazul s-a scumpit și cu peste 70%, iar conflictul din Orientul Mijlociu, în ciuda tuturor speranțelor că va fi unul de scurtă durată, se prelungește.

„Europa este într-o poziție critică. Europa a oprit investițiile sale în petrol și gaze pentru a injecta miliarde în panouri chinezești.“

În timp ce banii europeni s-au dus pentru a cumpăra echipamente din China, investițiile în producția internă de gaze nu au fost susținute, industria a plătit prețuri premium la energie în timp ce importurile de produse din state cu energia subven­ționată au pus la pământ industria locală.

Pe zona de îngrășăminte de exemplu, Rusia este cel mai mare furnizor extern al UE, în contextul în care 70% din îngrășăminte este reprezentat de gaze. Paradoxul este suprem pentru că în timp ce UE a interzis importurile de gaze rusești, pentru a-și crea o dependență de LNG-ul american, ia cu două mâini îngrășăminte rusești pentru că sunt mai ieftine.