Criza de roșii și de castraveți din Marea Britanie ar trebui să fie un avertisment pentru toată Europa

Penuria de legume și raționalizarea de către marii retaileri a achizi­ții­lor de roșii, castraveți și salată în prag de primăvară în Marea Britanie nu trebuie privită ca pe o ciudățenie locală. Brexitul a făcut mult rău, dar ce se întâmplă acolo ține și de schimbările climatice și de capacitatea de adaptare rapidă a lanțurilor de aprovizionare, a producătorilor și magazinelor. Sunt probleme la care trebuie să fie atentă toată lumea.

Pentru a vedea de ce este în pericol micul dejun al britanicilor este nevoie de o excursie de-a latul Europei, din nord până în Africa. Olanda, un stat mărunt ca teritoriu care se luptă cu marea pentru câteva palme de teren arabil, a dezvoltat tehnologie de top pen­tru a deveni unul dintre cei mai mari exportatori de produse agri­cole din Europa. În urmă cu două decenii, această țară s-a angajat să producă de două ori mai multă mâncare folo­sind jumă­tate din re­sur­se și a reușit.

Vestitele sere olandeze li­vrează în mod normal de zece ori mai multe legume decât fer­mi­erii tradiționali. Tehnologiile olande­ze permit ca pentru un kilogram de roșii re­coltate să fie folosiți cel mult șapte litri de apă, scrie The Washington Post. Media globală este de peste 50 de ori mai mare. Mai mult de ju­mătate din terenurile Olandei sunt folosite pentru agricultură.

Rețeta productivității mari cu resurse pu­ține include și semințe atent selecționate și soiuri ameliorate, roboți și cercetare continuă. Toate acestea costă. Legumele olandeze sunt de toate numai ieftine nu, dar pot intra pe piață când alți producători nu-și permit. Serele olandeze ar trebui să fie furnizori im­portanți pentru Europa în acest sezon. Doar că anul a­cesta prețurile energiei au fost cele mai mari din istoria recentă, ceea ce s-a văzut în restrân­gerea pro­ducției din serele Olandei.

Vestitele sere olandeze li­vrează în mod normal de zece ori mai multe legume decât fer­mi­erii tradiționali. Tehnologiile olande­ze permit ca pentru un kilogram de roșii re­coltate să fie folosiți cel mult șapte litri de apă, scrie The Washington Post. Media globală este de peste 50 de ori mai mare. Mai mult de ju­mătate din terenurile Olandei sunt folosite pentru agricultură.

Marea Britanie importă legume din Olanda, dar și din alte părți. În lunile de iarnă 95% din importurile de roșii și 90% din im­porturile de salată vin din Spania și Africa de Nord, mai ales din Maroc, potrivit datelor prin­cipalei organizații de lobby a retailerilor britanici. Fermierii spanioli nu cheltuie prea mult pe energie pentru că nu folosesc atât de multă ca olandezii în solariile lor. Vremea mai caldă le permite. Însă primele luni de iarnă au fost neobișnuit de reci pentru sudul Spaniei, ceea ce a însemnat necesitatea unui consum mai mare de energie mai scumpă.

Ca și în cazul Olandei, acest lucru s-a văzut în producție. Unii exportatori spanioli acuză pentru lipsa legumelor de pe rafturile maga­zinelor britance și problemele cauzate de Brexit pe lanțurile logistice, penuria de șoferi de camion din Marea Britanie fiind una dintre ele. Mai la sud, în Maroc, sectorul agricol a fost lovit atât de secetă și de penuriile prelungite de apă, cât și de inundațiile recente. Specialiștii pun penuriile de roșii și de altele în legătură cu „furtuna perfectă“ care a lovit în ultimele zile această țară: ploi devastatoare, ninsoare, vre­me rece. De asemenea, furtunile au forțat amâ­narea transporturilor pe calea apei spre Spania. Penuriile s-au produs deși Marocul a interzis exportul de roșii, ceapă și cartofi în alte state africane pentru a-și proteja exporturile în Europa, piață unde poate cere prețuri mai mari. Dar în Maroc sectorul agricol este în declin de mai mulți ani deoarece secetele repe­tate și lipsa apei îi fac pe mulți fermieri să re­nunțe la meserie, să-și abandoneze pământu­rile și să se mute la oraș.

Logica pieței spune că o țară nu trebuie să se chinuie să cultive fructe și legume care nu sunt adaptate la clima de acolo și să importe de la cei care pot produce ieftin. Schimbările cli­ma­tice pun la încercare această teorie. Maga­zinele din Marea Britanie se aprovizionează cu legume și de la producătorii locali. Iarna aceas­ta mulți s-au plâns de energia și îngrășămintele mult prea scumpe pentru a putea ține serele în funcțiune. Dar din sectorul agricol britanic a­ver­tismentele vin de mai mult timp. Vara anu­lui trecut a fost deosebit de secetoasă. Fermi­erii au spus că ar putea fi nevoiți să sacrifice anu­mite recolte pentru a ieși cu altele pe piață. Și că legumele vor fi mai mici și mai urâte de­oarece lipsa apei le oprește din creștere. De ase­menea, fermierii s-au confruntat și cu o lipsă acută de forță de muncă, din cauza căreia au lă­sat o bună parte din legume să se usuce pe câmp.

Nu avea cine să le recolteze. În aceste condiții, producătorii au avertizat că anul acesta vor reduce livrările. Penuria de forță de muncă are de-a face cu schimbările apărute pe piața de profil din cauza Brexitului.

În decembrie se vorbea deja de penurii de legume la începutul acestui an deoarece vremea caldă a accelerat recoltele de toamnă-iarnă, ducând la saturarea pe moment a pieței și la munți de marfă pe care no o mai voia nimeni, nici măcar crescătorii de animale, arată The Guardian. Viitorul nu arată mai bine. Cel mai mare producător britanic de legume apreciază că penuriile vor continua câteva luni. Cea mai secetoasă lună februarie din ultimii 30 de ani este încă un motiv. Iar seceta amenință multe alte părți din Europa.