Cristina Chelărescu, cofondator SANE architecture: "Generația mea își dorește mai multă responsabilitate și un cuvânt de spus în dezvoltarea societății"

Cristina Chelărescu
Funcție: cofondator SANE arhictecture
Oraș de reședință: Paris, Franța

Ce presupune jobul dvs. actual și cum arată o zi obișnuită din viața dvs.?
În unele zile merg la biroul nostru din arondismentul 20, aproape de Place Gambetta, Paris, unde împreună cu echipa SANE, pe care am construit-o în această perioadă, lucrăm la concursuri sau pentru proiectele pe care le avem în curs. 

Dacă suntem implicați în proiecte mai mari, care necesită echipe mai complexe, lucrăm împreună cu agențiile partenerilor cu care colaborăm în mod obișnuit, X-TU architecture și Clement Blanchet Architecture (fostă OMA France).  

Spuneți-mi trei lucruri care ar trebui îmbunătățite în România
Ar trebui să se privilegieze consolidarea și profesionalizarea unor instituții care să funcționeze ca reper și care să atenueze senzația de instabilitate. Ordinul Arhitecților este un exemplu bun de instituție care poate schimba România în bine.

Zece povești ale unor români care au reușit. Cum au ajuns să lucreze pentru NASA, în laboratoarele de cercetare ale unor giganți sau chiar să conducă companii de sute de milioane de dolari

Mai mult, ar trebui să înceapă să ni se pară inacceptabil să nu fim conduși de cei mai buni dintre noi.  Ar trebui să luptăm pentru o coeziune mai mare în societate și în profesii. Neo-liberalismul anilor de tranziție a generat inegalități prea mari (un copil de la țară are în zilele noastre doar 2% șanse să facă o facultate). Dezvoltarea României nu se poate realiza indvidual, oamenii trebuie să reînvețe să aibă încredere unii în alții. Și această încredere nu se poate dezvolta decât dacă construim instituții puternice și profesionalizate care să sancționeze derapajele și care să ofere repere reale de valori la care să se poată raporta toată lumea. Dacă aș căuta cuvinte cheie, ar fi: încredere, bunăvoință și colaborare.

Cum e traficul în România față de unde locuiți? Dar cafeaua și scena culinară?
La Paris nu am mașină și nu cunosc pe nimeni care să aibă. La primul meu loc de muncă, din 13 asociați, doar unul avea mașină, un Citroën vechi de colecție. Restul, inclusiv cel mai în vârstă dintre ei (care avea peste 80 de ani), veneau la birou cu metroul sau cu bicicleta. Dar Parisul are un angajament real pentru reducerea poluării, autobuzele funcționează bine pe benzi dedicate, metrourile vin des și stațiile sunt aproape una de alta. 

Pe vremea când eram studentă, timpul necesar să ajung la Universitate la cursuri era același dacă mergeam pe jos, cu mașina sau cu metroul, din cauza legăturilor proaste. Doar investiția inteligentă a autorităților în mijloacele de transport va echilibra traficul și va rezolva problema parcărilor în București.

Cafeaua mi s-a părut întotdeauna mai bună la București decât la Paris. Cred că apropierea de Orient a setat niște standarde mai ridicate pentru calitatea cafelei în România. Chiar și bunica mea, dintr-un sat din Oltenia, avea propria rețetă și o pasiune reală pentru cafea. Scena culinară din România are o oarecare simplitate față de Paris, firească de altfel ca urmare a diferențelor economice, dar e vibrantă și creativă.

Cei care vor să schimbe lumea: Cristina Chelărescu a plecat din țară în 2009, pentru că după doi ani de experiență locală a înțeles că lucrând la nivel internațional va găsi orizonturi mai largi de dezvoltare și va putea învăța mai mult. Astăzi locuiește la Paris, unde este partener fondator al biroului de arhitectură SANE architecture.

„Am terminat Facultatea de Arhitectură în cadrul UAUIM − Universitatea de Arhitectură și Urbanism Ion Mincu – în 2007. Am lucrat o perioadă de aproape doi ani într-o firmă mică din România (DaSein Architecture) cu niște oameni extrem de pasionați, de la care am învățat foarte mult. În 2009 m-am mutat la Paris, unde am lucrat pentru câțiva arhitecți cunoscuți internațional”, povestește ea. În paralel, împreună cu asociatul său Traian Bompa, participa la concursuri deschise, singurele la care aveau acces atunci. A fost o perioadă destul de intensă, în care a învățat enorm, după cum spune chiar ea. „În timpul săptămânii lucram în agențiile la care eram angajați − în mare parte la concursuri internaționale; serile și în weekend lucram la concursuri în nume propriu.”

Primul semn că ritmul acesta de muncă era justificat a venit în 2013, când au câștigat locul 2 la concursul internațional pentru Muzeul Antichităților Submarine din Pireu, Grecia. Tot în 2013 au fondat agenția SANE architecture și au continuat participarea la concursuri internaționale. „În 2015, propunerea noastră pentru extinderea monumentului brutalist Preston Bus Station (din Manchester, Marea Britanie) a câștigat locul 2, iar un an mai târziu am fost finaliști la concursul internațional Moscow Metro Station pentru amenajarea unei stații de metrou din Moscova.” Mai mult, în 2014 și 2015 proiectele biroului de arhitectură fondat de Cristina Chelărescu și partenerul său au primit premii pentru inovație la MIPIM Future Project Awards la categoriile Office și Cultural Regeneration în cadrul salonului Le Marché international des professionnels de l’immobilier de la Cannes.

„Recent am fost finaliști la apelul la inovație Inventons la Metropole du Grand Paris împotriva unor firme internaționale importante ca MVRDV, Manuelle Gautrand Architecture și AS Architecture Studio. Noi am venit cu o soluție de finanțare inovativă pentru proiecte rezidențiale.” Nu se gândește să se întoarcă în țară, deși îi e dor de familie și de prieteni. Vine destul de des încât să nu fie cu adevărat o problemă. Mai mult, spune că nu îi e dor de lipsa de respect a oamenilor pentru profesioniști; de diluarea specializărilor; de lipsa de încredere în sistem, având ca efect izolarea fiecărui individ care trebuie să înțeleagă singur în ce profesionist poate avea încredere, cine ce trebuie să facă, cine pentru ce este responsabil.

„Se creează un mediu instabil și bănuitor care te extenuează. Mai mult, dincolo de administrația mai prietenoasă și de clienții mai educați, Parisul ne oferă accesul la un know-how superior din partea colaboratorilor obișnuiți ai arhitecților (economiști, ingineri, scenografi), dar și posibilitatea unor proiecte cu o preocupare deosebită pentru dezvoltarea durabilă și tehnologiile verzi.”

Totuși, în ultimul an, ea și partenerul său au fost implicați în câteva studii și proiecte în București, Satu Mare și Târgu-Mureș, așa că au pășit pe pământ românesc o dată la două luni sau chiar mai des. „Nu știu dacă se consideră o revenire, dar adevărul este că am fost foarte fericită să văd că ceea ce am învățat până acum e apreciat și acasă.”

De altfel, remarcă la România o serie de schimbări în ultimii ani, o preocupare mai mare pentru implicarea în politică, în activități sociale. „Este probabil efectul faptului că generația mea, care a prins mai puțin sau deloc din comunism, își dorește mai multă responsabilitate și un cuvânt de spus în dezvoltarea societății.”

Și totuși, concentrarea SANE architecture nu este doar pe România, pentru că asta ar limita activitatea agenției. De altfel, compania s-a implicat recent într-o serie de proiecte comerciale de scară mare la Geneva și în China împreună cu X.TU architects. Mai mult, pe piețe dezvoltate din Occident, cum este cazul Franței, există accesul la comenzi publice (școli, spitale, campusuri universitare, clădiri administrative și culturale, infrastructură). „În Franța aceste comenzi sunt foarte concurențiale, dar deschise și accesibile (aproximativ 50% din piața proiectelor de arhitectură), pe când în România sunt complet inexistente. Lipsa de acces deschis și corect la comanda publică este o pierdere reală pentru arhitectură, dar și pentru societatea românească în general.”