Cristian Păun, profesor universitar la ASE București: Blugi sau banane? O dilemă cu un răspuns ce poate fi câștigător pentru noi

România este cel mai mare exportator de banane din Uniunea Europeană. Exportăm de trei ori mai multe banane decât exportăm mere. La blugi însă nu mai stăm așa bine, industria textilă fiind astăzi tot mai palidă.

Una dintre problemele majore ale României este cea a competitivității. Legată de calitatea mediului de afaceri, infrastructură, educație, antreprenoriat, acces la capital și tehnologie, problema competitivității explică în bună măsură valorificarea extrem de limitată a celor patru libertăți din cadrul Pieței Unice în care am avut șansa istorică să intrăm în 2007. România se află astăzi la puțin peste 1/3 din nivelul mediul de competitivitate al UE pentru cea mai slab competitivă regiune (Sud-Est) și la 2/3 din nivelul mediu de competitivitate pentru cea mai avansată regiune (București-Ilfov). Asta înseamnă că abia dacă ajungem la 40% din competitivitatea celor mai avansate regiuni din UE cu cea mai competitivă regiune a noastră.

Avantajele comparative și competitive sunt foarte importante pentru generarea de valoare adăugată în cazul unei economii deschise. Modul în care reușești să vinzi produse autohtone pe piețele externe și modul în care poți să faci față concurenței externe la tine acasă este expresia clară a nivelului tău de competitivitate. Acest aspect este cu atât mai important pentru creșterea și dezvoltarea economică atunci când politicile tale publice pun accent pe impulsionarea continuă a cererii agregate ca factor de creștere și dezvoltare. În mod logic, vei avea succes cu un astfel de model dacă oferta internă răspunde prompt la această creștere stimulată pe deficit și datorie publică. Când datoria publică ce finanțează deficitul excesiv din spatele cererii agregate este externă, soldul balanței comerciale devine și mai important pentru alimentarea cu valută care să susțină serviciul datoriei externe în creștere. Dacă oferta nu se dezvoltă și nu oferă spațiul fiscal suficient pentru a corecta ulteriori deficitul, măsurile ulterioare de corecție (creșterea de fiscalitate) devin pro-ciclice și vor lovi suplimentar în această producție internă, făcând-o și mai puțin competitivă pe piețele externe.

Este România într-un astfel de scenariu? Analiza comerțului exterior ne poate da un răspuns destul de clar la această întrebare. Prima componentă luată în calcul este exportul de bunuri și servicii (FOB). În anul 2024 am exportat bunuri și servicii în valoare de circa 93 de miliarde de euro (Figura 1). Jumătate din această valoare reprezintă mașini și echipamente de transport (43,5 miliarde. Trei grupe de produse concentrează aproape 80% din exporturile României în 2024 (mașini și echipamente de transport, produse prelucrate clasificate în principal după materia primă și articole manufacturate diverse). Asta înseamnă, pe de o parte, o specializare în producție și la export foarte îngustă, o vulnerabilitate importantă. Practic, în economia românească astăzi găsim tot mai puține avantaje comparative sau competitive în spatele acestor exporturi. Dacă privim la dinamica exporturilor față de momentul intrării în Uniunea Europeană observăm că exporturile s-au triplat. Cea mai importantă dinamică la export de când am intrat în Piața Unică au avut-o băuturile și tutunul (exportul a crescut de 12 ori față de 2007) și produsele alimentare și animale vii (creștere de 10 ori a exporturilor față de 2007), produse care însă nu au o pondere semnificativă în exporturile totale. Două dintre categoriile aflate pe primele locuri au avut însă ritmuri de creștere mult mai modeste prin comparație cu dinamica exporturilor totale: produsele prelucrate clasificate în principal după materia primă și cele manufacturate diverse. Pe lângă faptul că avem puține categorii la care putem vorbi de avantaje comparative și competitive, doar la unul singur putem spune că dinamica reflectă o consolidare pe Piața Unică – mașini și echipamente de transport iar la cele la care avem avantaje în creștere (tutun, alimente, băuturi) ponderea comerțului rămâne una scăzută dar cu o dinamică pozitivă clară. 

Competitivitatea externă este completată de cea de pe piața locală. Internaționalizarea unei afaceri apare în cadrul unor companii multinaționale sau transnaționale (de exemplu, 70% din producția locală de produse din tutun realizată de o astfel de companie se exportă pe piețele internaționale; în industria auto procentul este ceva mai redus dar este și el semnificativ) ca parte a unor lanțuri de valoare dezvoltate regional sau local sau apare ca o consecință a maturizării unor afaceri locale care au acumulat experiență pe piața locală. Substituirea producției locale cu importuri denotă clar o pierdere de competitivitate și o vulnerabilitate în creștere. În plus, importurile de completare folosite pentru a asambla bunuri destinate exporturilor arată și ele o vulnerabilitate suplimentară. Analizând structura exporturilor din 2007 și pe cea din 2024, putem observa că am pierdut competitivitate în sectoare cum ar fi articole manufacturate diverse, produse prelucrate clasificate în principal după materia primă, combustibili minerali, lubrifianți și materiale conexe, și materiale crude, necomestibile, exclusiv combustibili și am câștigat competitivitate semnificativ în sectoare ca mașini și echipamente de transport, produse alimentare și animale vii și băuturi și tutun. Privind din perspectiva complexității exporturilor, nu putem spune că am câștigat semnificativ și că valorificăm la adevăratul nostru potențial integrarea în Piața Unică.

Valoarea totală a importurilor a atins în 2024 suma record de circa 126 de miliarde de euro, o creștere de 2,5 ori față de 2007 (mai redusă decât dinamica exporturilor). Suma este impresionantă și este legată de consumul intern dar și de producția de export (acele importuri de completare, importurile tehnologice etc.). Deși avem clar un avantaj competitiv și comparativ în producția și exportul de mașini și echipamente de transport, importăm mai multe astfel de produse decât reușim să exportăm. Asta înseamnă că nevoia de tehnologizare menită să susțină producția locală stimulată de cererea agregată în creștere este importantă și nu poate fi susținută în bună măsură de producția internă de așa ceva. În bună măsură, suntem concentrați aproape exclusiv pe autoturisme, neproducând echipamente și utilaje agricole, de exemplu. Nu mai vorbim de roboți industriali sau alte tehnologii mai avansate. Observăm așadar că pe cel mai important produs la export avem avantaje comparative și competitive dar nu suficiente și nu adaptate nevoilor de pe piața locală. Interesant este că în topul primelor patru produse la import se regăsesc cele din topul primelor trei la export. Mai mult, produsele chimice sunt pe locul 2 la importuri, având un rol marginal pe partea exporturilor. Competitivitatea în acest sector este prăbușită clar, în ciuda unor avantaje comparative evidente (resurse naturale importante pentru petrochimie).

Dacă ne uităm la schimbările de structură în cazul importurilor între 2007 și 2024, vedem o deteriorare semnificativă a competitivității pe piața locală pentru următoarele sectoare: articole manufacturate diverse, produse alimentare și animale vii, produse chimice și produse conexe. Competitivitate mai mare pe piața locală remarcăm în cazul produselor prelucrate clasificate în principal după materia primă, combustibililor minerali, lubrifianților și materiale conexe și mașini și echipamente de transport (la acestea din urmă însă competitivitatea mai mare nu reușește să compenseze cererea locală de astfel de produse).

Nu în cele din urmă, deficitul balanței comerciale este important și el pentru discuția legată de competitivitate și dezvoltare economică. În formarea PIB-ului, deficitul de balanță comercială erodează dinamica pozitivă a acestuia. El este astăzi undeva la 5% din PIB. Rezolvarea acestui deficit ar putea adăuga sustenabil câteva procente importante pe an la dinamica PIB-ului. Din păcate, acest deficit este legat de deficitul bugetar, o bună parte din acesta fiind destinat cheltuielilor de consum care sunt dominate în totalul cheltuielilor publice anuale. Reducerea deficitului bugetar excesiv poate tempera și acest deficit comercial și toate procentele rezultate din această ajustare pozitivă se vor adăuga apoi la dinamica PIB.

După ce a cunoscut o revigorare de la intrarea noastră în Uniunea Europeană (Figura 3), deficitul comercial a început să se deterioreze semnificativ. Acest lucru arată că integrarea ne-a prins oarecum nepregătiți și cu o economie privată încă destul de rudimentară și cu foarte puține avantaje competitive reale. Dacă ne uităm la o comparație a soldului balanței comerciale pe categorii de produse, observăm că în foarte puține cazuri am reușit să ameliorăm acest deficit: (i) băuturi și tutun (avem excedent), (ii) materiale crude, necomestibile altele decât combustibili (avem excedent) și (iii) mașini și echipamente de transport. La toate celelalte situația s-a înrăutățit în timp.

În concluzie, din analiza structurii și dinamicii comerțului exterior reiese faptul că economia României are astăzi o situație competitivă dezavantajoasă în cadrul Pieței Unice care se resimte și pe piața locală. Identificarea acelor sectoare unde există evoluții pozitive semnificative în ultimii ani și proiectarea de politici publice sectoriale dedicate (bazate nu pe subvenții sau ajutoare de stat ci pe facilități fiscale) ar putea îmbunătăți semnificativ balanța comercială. Aceste sectoare par a fi destul de clare și pot fi și mai clare la o analiză mai în detalii pe fiecare grupă si subgrupă de produse: mașini și echipamente de transport (mai ales pentru agricultură și industrie), produse chimice, produse alimentare. Aberațiile de tipul impozitul pe construcții speciale, plafonarea adaosurilor, plafonarea prețurilor, fixarea prețurilor, subvenționarea prețurilor, supraimpozitarea profiturilor, supraimpozitarea cifrei de afaceri, care deteriorează în mod evident competitivitatea puținelor sectoare care performează pe piața unică, ar trebui urgent analizate și eliminate. Fără o predictibilitate fiscală pe termen lung, fără transparență și cooperare reală cu mediul de afaceri în elaborarea de politici publice, problema se va complica și mai mult. Fără schimbarea modelului de dezvoltare care să pună accent pe producție și export nu putem vorbi de dezvoltare sustenabilă în România. Ostilitatea față de capitalul străin, companiile multinaționale, Piața Unică și proiectul european, izolaționismul sunt păguboase și ne îndepărtează de prosperitate. Una din soluțiile la deficitul bugetar excesiv rămâne reluarea creșterii economice prin exporturi generate de acele ramuri care au avantaje competitive reale, relevate de succesul pe una din cele mai concurențiale piețe regionale care produce astăzi 1/5 din PIB-ul global. Avem această șansă de a face parte din acest proiect pe care, deocamdată, îl valorificăm doar parțial și sub potențial. Orice import din Piața Unică sau din afara Uniunii Europene transformat astăzi în producție locală sau export devine vitală pentru PIB și bunăstare. Procentele recuperate din deficitul comercial se duc direct în dinamica PIB real.