Crevedia, Ferma Dacilor, acum un hotel de lângă Hanul lui Manuc din București. Ce mai urmează și de ce nu sunt obligatorii asigurările de răspundere civilă în astfel de cazuri pentru companii?

♦ Doar 5% din cele aproximativ 800.000 de companii din România au o asigurare de răspundere civilă legală și profesională ♦ În momentul achiziționării unei astfel de polițe este obligatoriu ca societatea să prezinte dovada avizului de securitate la incendiu ♦ De ce autoritățile statului nu colaborează cu asigurătorii dacă scopul final este același, ba chiar s-ar adăuga o nouă măsură prin care companiile ar fi nevoite să aibă un aviz ISU?

Asigurările de răspundere civilă legală și profesională, deși sunt obligatorii pentru anumite profesii liberale precum avocați, notari, medici, contabili, pentru zona companiilor care prestează servicii, mai exact hoteluri, pensiuni, restaurante, dar și cele care vând combustibili precum stațiile GPL, nu sunt obligatorii.

Până acum au avut loc mai multe evenimente soldate atât cu daune materiale, cât și cu victime omenești. O asigurare corespunzătoare, mai ales cea de răspundere, ar fi putut fi un factor care ar fi contribuit cel puțin la o evaluare mai amănunțită a businessurilor pentru a putea funcționa fără eventuale probleme cum au fost cele întâmplate.

Cazul de la Crevedia, un eveniment în care au explodat trei cisterne ale firmei Flagas, a scos la lumină faptul că firma respectivă nu avea o asigurare de răspundere civilă. În ceea ce privește cazul incendiului de la Ferma Dacilor, pensiunea nu deținea avizul pentru securitate la incendiu, dar nici o asigurare de răspundere civilă, cel puțin față de terți. Acum, odată cu primele zile din noul an 2024, un hotel de lângă Hanul lui Manuc din București a luat foc, fiind afectat acoperișul de circa 100 mp.

Întrebarea este de câte evenimente de acest gen mai este nevoie pentru a se impune obligativitatea unei asigurări de răspundere, care la rândul ei necesită evaluări mai amănunțite pentru a stabili nivelul riscului, astfel fiind sesizate eventualele pericole care s-ar putea materializa.

Cristian Fugaciu, CEO al Marsh România, companie de brokeraj în asigurări care activează pe zona corporate, a explicat în cadrul emisiunii de business ZF Live că, în general, companiile nu fac legătura între responsabilitatea pe care o au, impactul financiar negativ care poate să li se întâmple în urma unui astfel de eveniment și asigurarea.

„Pe scurt, mulți proprietari de afaceri nu se gândesc că se pot proteja prin asigurare. Acest tip de asigurări, dacă vorbim de asigurări de răspundere civilă, în afară de RCA și cele de proprietate sunt asigurări facultative în România, deci nu sunt obligatorii prin lege. Pot fi anumite tipuri de asigurare care se cer de către finanțatori, parteneri de business, dar nu obligatorii prin lege“, spune Cristian Fugaciu.

El a mai adăugat că în general obligativitatea asigurărilor nu este susținută și dorită de autorități, inclusiv la nivel european pentru că ele trebuie lăsate la nivel facultativ dacă nu există riscuri majore la nivel social sau de țară.

În general, trebuie să fie facultative, dar anumite asociații profesionale, organisme, entități pot să solicite astfel de asigurări. Obligativitatea prin lege nu înseamnă neapărat că s-ar și întâmpla. Dacă ne uităm la unele asigurări obligatorii, nu știu cât de bine funcționează. Importantă este prevenția. Asigurarea este ultimul lucru la care apelăm atunci când s-a întâmplat evenimentul. Recomandarea ar fi în primul rând pentru companii o politică de risc, să-și evalueze riscurile și să le reducă, iar la nivel de populație fiecare trebuie să aibă grijă“, a mai detaliat Cristian Fugaciu.

În ceea ce privește tragediile de la Ferma Dacilor și Crevedia, CEO-ul Marsh România a mai spus că există încă multe evenimente care se soldează și cu victime umane, dar asigurarea nu va putea să rezolve această problemă, ci prevenția.

„Ce pot să facă asigurările este să intervină după ce aceste evenimente nefericite se întâmplă și să susțină companiile, persoanele, societatea să finanțeze acele pierderi. Vorbind despre asigurarea de răspundere civilă, în străinătate și țările dezvoltate și la noi se întâmplă destul de des să vedem o atenție deosebită pe acest tip de asigurare din partea companiilor care au implementat și dezvoltat o cultură de risk management, care se uită la riscuri. În general, tindem să ne preocupăm mai mult de riscurile noastre proprii care ne afectează pe noi personal, sănătatea, bunurile, mașina, locuința și mai puțin să ne gândim la alții și mai puțin să ne gândim că noi, conform legii, suntem responsabili și personal și ca și companii pentru daunele pe care le producem.“

„Conform codului civil, orice persoană, orice companie este responsabilă pentru daunele care le provoacă terților și trebuie să repare acele daune până la limita prejudiciului cauzat. Aici putem vorbi de sume foarte mari.î

Cristian Fugaciu a mai explicat că în cazul celor două exemple, având în vedere că au existat și victime umane și daune materiale însemnate, sumele cu care vinovații de aceste evenimente sunt responsabili pot ajunge la sume foarte mari.

“Putem vorbi de zeci, sute sau chiar milioane de euro, ceea ce depășește în general capacitatea multor firme de a le susține din resurse proprii, iar asigurarea este necesară. Diferența este că în piețele dezvoltate există o cultură mult mai amplă legată de riscuri și de asigurări. În principal, nici acolo asigurările obligatorii nu sunt foarte multe, dar cele voluntare, facultative sunt încheiate ca urmare a unei decizii conștiente a celor responsabili de businessuri sau persoanele fizice. Este clar că penetrarea asigurărilor în țările dezvoltate atât la nivel de persoane fizice, cât și companii este mult mai mare. Sunt firme care nu fac nici un pas fără să aibă o asigurare, mai ales cea de răspundere civilă. Oricine dintre noi sau orice firmă poate produce daune terților care pot costa foarte mult. Ei sunt conștienți de acest lucru motiv pentru care nu fac nici un pas fără asigurare”, susține CEO-ul Marsh România.

Riscul se evaluează în funcție de dimensiunea businessului, de cifra de afaceri, de număr de clienți, expunerea pe care o are, dacă au și partea de alimentație, dacă au și spa, de limita de răspundere. Limitele pot varia de la sute de mii de euro până la milioane de euro. Pe domeniul hotelurilor, pensiuni, magazine, restaurante, dacă nu sunt lanțuri foarte mari, ci doar un hotel, un magazin sau un restaurant o limită de 1 mil. euro ar fi suficient. Costurile sunt de ordinul miilor de lei, a mai adăugat Cristian Fugaciu.

Din perspectiva lui Mihai Tecău, CEO al Omniasig, el a spus pentru ZF că  asigurările de răspundere civilă legală și profesională pentru zona de servicii nu prea sunt, iar în cazul celor de răspundere civilă legală și profesională obligatorii pentru profesiile liberale sunt puține care sunt cumpărate pentru adevărata răspundere pe care o au.

“Beneficiarii de servicii în România nu sunt precum cei din străinătate, pregătiți să ceară despăgubire sau în primul rând să beneficieze de serviciile companiei la maximum. De aceea, la noi, companiile nu încheie asigurări de răspundere civilă, pentru că nu se gândesc că pot veni clienții care să îi tragă la răspundere. Firma care prestează servicii crede că nimeni nu poate să vină peste ea dacă se produce vreun eveniment care afectează prestarea serviciului și de aici pleacă toată problema. De aceea, calitatea serviciilor este cea pe care o vedem în România, pentru că neavând o asigurare corespunzătoare și știind că beneficiarul sau clientul nu este atât de riguros, unele dintre firme nu prestează serviciul la calitatea care trebuie. Asigurarea ar fi ca un tampon. Și compania ar fi mai dezinvoltă în prestarea serviciilor pentru că are o anumită siguranță în cazul în care ceva nu merge cum ar trebui. Pe partea de servicii suntem cu o oarecare întârziere în România”, explică Mihai Tecău.

CEO-ul Omniasig a mai adăugat că în situații precum Ferma Dacilor, dacă ar fi avut asigurare, aceasta ar fi trecut printr-o serie profundă de evaluări de risc.

“Poți să faci o asigurare de răspundere civilă generală sau profesională pentru orice activitate pe care o prestezi. În situații precum Ferma Dacilor, dacă ar fi avut asigurare, aceasta ar fi trecut printr-o serie profundă de evaluări de risc. Se fac chestionare în care trebuie să răspundă dacă a mai avut daune, ce valoare au contractele, capacitatea maximă de persoane, dacă au toate lucrurile puse la punct din punct de vedere al rețelei de electricitate. De exemplu, în momentul în care Ferma Dacilor și-ar fi dorit asigurări ar fi avut cu siguranță din partea noastră anumite recomandări.”

În ceea ce privește hotelurile sau restaurantele mari din București, Mihai Tecău este de părere că nu toate au asigurări de răspundere civilă generală sau mai multe tipuri de asigurări, poate doar cele care fac parte din lanțurile mai mari internaționale, au astfel de asigurări.

“Eu nu cred în asigurările obligatorii. Orice asigurare obligatorie se transformă într-un lucru pe care îl faci de dragul de a-l face fără să înțelegi necesitatea ei. De exemplu, în cazul asigurării de malpraxis se vede acest lucru. Aceste asigurări sunt obligatorii la medici și se caută doar ca prima plătită să fie cât mai mică. În plus, dacă te duci spre asigurări obligatorii trebuie să fie cineva care să facă verificări și de aici încep o altă serie de dezbateri. Revenind la piața Horeca și făcând o comparație cu cele menționate anterior, în restaurantele din America au la intrare capacitatea maximă de persoane, avizul de incendiu și polița de asigurare. Cred că este un lucru destul de evoluat. La noi ar trebui ca Guvernul să gândească anumite lucruri pentru zona turistică în primul rând, fără a constrânge excesiv piața”, a mai detaliat Mihai Tecău.

La rândul lui, Alexandru Ciuncan, președinte și director general al Uniunii Naționale a Societăților de Asigurare Reasigurare (UNSAR) a explicat pentru ZF că anul trecut, societățile de asigurare membre UNSAR au acordat despăgubiri în peste 900 de cazuri de răspundere civilă legală și profesională, ceea ce reflectă faptul că și companiile sunt expuse la diverse riscuri care pot genera pagube importante vecinătăților, clienților sau partenerilor de business.

“Spre exemplu, cea mai mare despăgubire achitată anul trecut de către o companie membră UNSAR în baza unei asigurări de răspundere civilă legală dedicată companiilor a fost de circa 7 milioane lei, conform unei analize la nivelul asociației. Practic, acest sprijin financiar a fost acordat unor terțe persoane pentru acoperirea prejudiciilor de care compania asigurată era răspunzătoare, având în vedere și limita menționată în polița de asigurare. Dacă ne raportăm la topul primelor 10 despăgubiri achitate în baza acestor tipuri de asigurări, valoarea lor a depășit 9 milioane lei – din care 86% au fost destinate acoperirii daunelor materiale cauzate terților. Diferența a fost achitată pentru acoperirea pierderilor financiare înregistrate de aceștia (7%), pentru vătămări corporale (4%) și pentru daunele morale solicitate (3%). Toate acestea în contextul în care puțin peste 5% (43.000) dintre companiile care aveau bilanțul financiar depus anul trecut (800.000) dețineau o asigurare de răspundere civilă legală / profesională”, susține Alexandru Ciuncan.

Alexandru Ciuncan, Președinte și Director General UNSAR

► Anul trecut, societățile de asigurare Membre UNSAR au acordat despăgubiri în peste 900 de cazuri de răspundere civilă legală și profesională, ceea ce reflectă încă o dată faptul că și companiile sunt expuse la diverse riscuri care pot genera pagube importante vecinătăților, clienților și/sau partenerilor de business.

► Cea mai mare despăgubire achitată anul trecut de către o companie Membră UNSAR în baza unei asigurări de răspundere civilă legală dedicată companiilor a fost de cca. 7 milioane lei, conform unei analize la nivelul asociației. Practic, acest sprijin financiar a fost acordat unor terțe persoane pentru acoperirea prejudiciilor de care compania asigurată era răspunzătoare, având în vedere și limita menționată în polița de asigurare.

► Dacă ne raportăm la topul primelor 10 despăgubiri achitate în baza acestor tipuri de asigurări, valoarea lor a depășit 9 milioane lei – din care 86% au fost destinate acoperirii daunelor materiale cauzate terților. Diferența a fost achitată pentru acoperirea pierderilor financiare înregistrate de aceștia (7%), pentru vătămări corporale (4%) și pentru daunele morale solicitate (3%). Toate acestea în contextul în care puțin peste 5% (43.000) dintre companiile care aveau bilanțul financiar depus anul trecut (800.000) dețineau o asigurare de răspundere civilă legală / profesională. 

Mihai Tecău, CEO Omniasig:

► Asigurările de răspundere civilă legală și profesională sunt obligatorii pentru anumite profesii liberale precum avocați, medici, instituțiile medicale, notari, contabili.

► Pentru zona de servicii, ele nu sunt obligatorii în toate cazurile. Pe de altă parte, chiar și în cazul celor obligatorii pentru profesiile liberale, sunt puțini care cumpără pentru adevărata răspundere pe care o au.

► Beneficiarii de servicii în România nu sunt precum cei din străinătate, pregătiți să ceară despăgubire sau în primul rând să beneficieze de serviciile companiei la maximum. De aceea,  la noi, companiile nu încheie asigurări de răspundere civilă, pentru că nu se gândesc că pot veni clienții care să îi tragă la răspundere.

► Firma care prestează servicii crede că nimeni nu poate să vină peste ea dacă se produce vreun eveniment care afectează prestarea serviciului și de aici pleacă toată problema. De aceea calitatea serviciilor este cea pe care o vedem în România, pentru că neavând o asigurare corespunzătoare și știind că beneficiarul sau clientul nu este atât de riguros, unele dintre firme nu prestează serviciul la clitatea care trebuie.

► Asigurarea ar fi ca un tampon. Și compania ar fi mai dezinvoltă în prestarea serviciilor pentru că are o anumită siguranță în cazul în care ceva nu merge cum ar trebui. Pe partea de servicii suntem cu o oarecare întârziere în România.

► În situații precum Ferma Dacilor, dacă ar fi avut asigurare, aceasta ar fi trecut printr-o serie profundă de evaluări de risc. Se fac chestionare în care trebuie să răspundă dacă a mai avut daune, ce valoare au contractele, capacitatea maximă de persoane, dacă au toate lucrurile puse la punct din punct de vedere al rețelei de electricitate. De exemplu, în momentul în care Ferma Dacilor și-ar fi dorit asigurări ar fi avut cu siguranță din partea noastră anumite recomandări.

► Nu cred că toate hotelurile sau restaurantele mari din București au asigurări de răspundere civilă generală sau mai multe tipuri de asigurări, poate cele care fac parte din lanțurile mai mari, internaționale, au astfel de asigurări.

► Eu nu cred în asigurările obligatorii. Orice asigurare obligatorie se transformă într-un lucru pe care îl faci de dragul de a-l face fără să înțelegi necesitatea ei. De exemplu, în cazul asigurării de malpraxis se vede acest lucru. Aceste asigurări sunt obligatorii la medici și se caută doar ca prima plătită să fie cât mai mică. În plus, dacă te duci spre asigurări obligatorii trebuie să fie cineva care să facă verificări și de aici încep o altă serie de dezbateri.

Cristian Fugaciu, CEO Marsh România:

► Asigurarea de răspundere se poate face, ea se referă la daune provocate terților din culpa asiguratului. Pentru această asigurare nu este nevoie de autorizație de la ISU, dare le sunt cerute prin lege. Este o condiție obținerea acelei autorizații și de construcție și de la ISU pentru incendii pentru asigurarea proprietății. Asigurare property este mai palpabilă, mai concretă, dar tot o penetrare foarte mică. Lanțurile și companiile internaționale se asigură, companiile din România într-o mai mică măsură. În general penetrarea este mică și pe asigurarea de property la IMM-uri.

► La o explozie a interesului față de asigurări nu mă aștept prea curând, dar sunt progrese de la an la an. Piața crește, gradul de înțelegere a domeniului crește, populația este din ce în ce mai educată. Asigurarea obligatorie a locuințelor este un exemplu unde vedem creștere de la an la an și aici autoritățile și PAID sunt interesate să promoveze.

► În general companiile nu fac legătura între responsabilitate pe care o au, impactul financiar negativ care poate să li se întâmple în urma unui astfel de eveniment și asigurare. Pe scurt, mulți proprietari de afaceri nu se gândesc că se pot proteja prin asigurare.

► Diferența este că în piețele dezvoltate există o cultură mult mai amplă legată de riscuri și de asigurări. În principal, nici acolo asigurările obligatorii nu sunt foarte multe, dar cele voluntare, facultative sunt încheiate ca urmare a unei decizii conștiente a celor responsabili de businessuri sau persoanele fizice. Este clar că penetrarea asigurărilor în țările dezvoltate atât la nivel de persoane fizice, cât și companii este mult mai mare. Sunt firme care nu fac nici un pas fără să aibă o asigurare, mai ales cea de răspundere civilă. Oricine dintre noi sau orice firmă poate produce daune terților care pot costa foarte mult. Ei sunt conștienți de acest lucru motiv pentru care nu fac nici un pas fără asigurare.

► Hotelurile care fac parte din lanțurile internaționale au programe globale de asigurare care includ toate operațiunile pe care le au indiferent de țară. Pot fi hoteluri care doar operează anumite hoteluri deținute de către antreprenori locali sau chiar le dețin. În ambele cazuri vorbim, cel puțin de asigurarea de răspundere, care este a lanțului hotelier, ea este obligatorie contractual pentru toți partenerii lor. Dacă ne referim la hotelurile operate de către antreprenori din România, aici gradul de penetrare al asigurărilor este redus. Cred că doar o mică parte dintre ele au asigurări sau unele au asigurări dacă existe cerințe de la finanțatori. Dacă se apelează la credite bancare, banca solicită asigurarea proprietății. Pe scurt, antreprenorii români, în special IMM-urile, hoteluri, pensiuni, restaurante nu prea își fac asigurări decât dacă le cere cineva.

► Riscul se evaluează în funcție de dimensiunea businessului, de cifra de afaceri, de număr de clienți, expunerea pe care o are, dacă au și partea de alimentație, dacă au și spa, de limita de răspundere. Limitele pot varia de la sute de mii de euro până la milioane de euro. Pe domeniul hotelurilor, pensiuni, magazine, restaurante, dacă nu sunt lanțuri foarte mari, ci doar un hotel, un magazin sau un restaurant o limită de 1 mil. euro ar fi suficient. Costurile sunt de ordinul miilor de lei. Sunt mai multe criterii care se iau în calcul, dar cam acesta este ordinul de mărime.