Cred că enervăm cumplit pe cineva

Și nu numai că laptele nu va mai curge, dar în curând, probabil, se va opri și mierea; asta după ce apicultorii vor fi impozitați pentru sistarea activității. Un studiu al Consiliului Concurenței arată că pentru cele mai multe alimente de bază raportul dintre produsele naționale și cele provenite din import continuă să fie unul supraunitar, dar că produsele din import câștigă teren. Laptele dulce de consum și uleiul de floarea-soarelui au înregistrat cele mai mari modificări în această direcție, arată raportul. Majoritatea produselor importate din categoriile selectate provin, ca și în perioada anterioară, din țări ale Uniunii Europene. Produsele analizate au fost laptele dulce de consum, ouăle de găină, carnea de porc, carnea de pasăre, uleiul de floarea-soarelui, pâinea, mezelurile și vinul. Dacă în aceste cazuri consumul din magazine este asigurat în proporție 63-88% de produse provenite din România, în cazul legumelor și fructelor situația este inversă. Astfel, doar în cazul verzei și al cireșelor vânzările sunt acoperite în proporție de peste 50% din producție autohtonă, în rest ponderea legumelor și fructelor provenite din România în totalul vânzărilor magazinelor se situează între 4% în cazul fasolei boabe și 41% la ceapă uscată.

Rețineți: 4% în cazul fasolei boabe. Cu alte cuvinte, mâncarea națională, fasolea cu cârnați, cu care o să sărbătorim apropiatul 1 Decembrie, are 96 de șanse din 100 să nu fie chiar națională, fiind ea cultivată aiurea în lume, de oameni mai determinați, care își cunosc și posibilitățile și interesele. Aș adăuga acest mic amănunt atât în lista de mândrii naționale pe care o să le tot înșirăm înainte și după 1 decembrie, pentru menținerea dârzeniei sentimentului național, cât și socotitorilor cărora nu le mai ies procentele de creștere a PIB dacă dă Dumnezeu un an mai secetos.

Mă opresc aici, ar fi o risipă să încep să vorbesc despre nevoia de sprijin a agricultorilor, despre instituții care să faciliteze preluarea produselor de la agricultori și vânzarea acestora, despre finanțări sau despre alocarea aiurea a banilor de la buget. O să mă mulțumesc să mai spun că, din câte știu, nota de plată a consumatorilor europeni este încăr-cată cu circa 50 de miliarde de euro din cauza prețurilor mai mari la produsele alimentare; jumătate din prețul produselor agricole europene este decis nu de piață, ci de măsurile administrative.

Și o să mai spun și un banc, care se leagă bine cu ce am scris mai sus: un ins cu ochii încețoșați, în zdrențe, murdar, neras, se îndreaptă șchiopătând spre altar și spune: „Doamne, de ce m-ai ales pe mine pentru toate nenorocirile astea?„. Un glob de foc apare și o voce tunătoare îi răspunde pe un ton vag compătimitor: „…n-aș putea să-ți spun exact, dar e ceva la tine care mă enervează cumplit…”.

Asta e, cred că enervăm cumplit pe cineva. Un câmp pictat de Van Gogh mi se pare cel mai potrivit pentru ilustrație.