„Cred că e o moștenire culturală tâmpită ideea că străinii sunt mai tari ca noi”

În 2006, Ioana Filip era studentă în anul doi la SNPA și, pentru că „nici chiria, nici ieșitul în oraș nu se plăteau singure”, a trebuit să se angajeze în marketing și apoi în publicitate. Așa a început cariera multora dintre voi/noi, doar anul este diferit. Toți aceștia au format clasa de corporatiști din România. În 2018 Ioana Filip a plecat din țară ca expat la BBDO Chicago, unde a preluat poziția de executive creative director, una dintre cele mai bune și cele mai râvnite poziții din industria de publicitate. După patru ani, anul acesta în august a revenit în Europa, la Londra, la agenția MRM.

În numărul de acum două săptămâni din Business MAGAZIN ați citit povestea ei. La Business MAGAZIN ne-am propus să găsim și să aducem îi în prim-plan pe executivii români care lucrează în afară în poziții de top, de expați. Pentru că nu avem în afară la muncă numai căpșunari, chelneri, bucătari, femei de serviciu, uberiști, badante etc., care sunt considerate slujbe/poziții inferioare și sunt luate în derâdere. După ’90, când au venit în România expații, adică directorii străini care erau la conducerea multinaționalelor sau preluau managementul companiilor românești privatizate, am început să facem „statui”. Și era normal, pentru că aceștia aduceau capitalismul, în forma lui practică.

În timp ce directorii românii erau buni pe partea tehnică, expații au venit cu o mai bună organizare, cu tehnici de vânzare, cu piețe de desfacere, cu marketing și, nu în ultimul rând, cu valuta pe care economia României nu o avea. În timp, prima generație de corporatiști români a învățat ce făceau expații (o parte dintre ei românizându-se foarte rapid), devenind chiar mai buni decât ei, ceea ce le-a permis să acceadă la poziții de top.  Dacă în anii ’90 niciun român dintr-o multinațională nu se gândea că poate lua locul expaților din România, după aniii 2000 lucrurile s-au schimbat. Pe măsură ce au trecut anii, multinaționalele au început să recruteze pentru rețeaua externă și executivi din România, ceea ce a deschis o nouă piață de resurse umane, la care puțini visau. Când erai student la căminele din București, Cluj, Timișoara, Brașov, Iași, sigur nu te gândeai că peste 10 ani s-ar putea să poți să lucrezi la Viena, la Paris, la New York, la Londra sau Bruxelles pentru o multinațională.

Întotdeauna cultura noastră se uită cu respect la străini, aceștia fiind mult mai bine ascultați atunci când preiau poziții în România decât directorii români. Dar după primele contacte, mulți realizează că expații nu sunt atât de diferiți precum sunt percepuți și, cu puțin noroc și cu o competitivitate mai ridicată, poți să faci aceleași lucruri pe care le fac și ei. Acum, a prelua o poziție extenă într-o multinațională într-o altă țară și-ntr-un alt oraș devine ceva obișnuit, iar acest parcurs nu mai este văzut ca o excepție, ci ca o normalitate. În ultimii ani am găsit din ce în ce mai multe exemple de români care au reușit în afară, într-un mediu global mult mai competitiv, măcar prin prisma celor care se bat pentru o anumită poziție.

Acum că am descoperit că românii sunt la fel ca străinii, poate chiar mai competitivi, mai urmează ca și companiile antreprenoriale românești să-i descopere pentru pozițiile din țară. Ioana Filip spune că în acest moment „piața din România nu poate concepe angajarea unui român cu experiență globală cu beneficii de expat. Doar străinii, chiar cu experiență mai puțină, se bucură de aceste beneficii”. Vorba Ioanei Filip din interviul din Business MAGAZIN: „Cred că e o moștenire culturală tâmpită ideea că străinii sunt mai tari ca noi”.

(cristian.hostiuc@zf.ro)