Creatorul Bitdefender: Cel mai mare obstacol al antreprenorilor români este teama de eșec

Kauffman Firm Survey, care a studiat antreprenoriatul în SUA, arată că puțin peste 10% din totalul întreprinzătorilor care sunt la prima afacere au sub 30 de ani. E acceptat ca un fapt comun că perioada de vârf pentru antreprenoriat nu este sub 30 ani, cum poate s-ar crede, ci între 35 și 44 ani. La oricare vârstă între 36 și 46 ani potențialul de antreprenoriat e de cel puțin două ori mai mare față de orice vârstă de până în 28 ani. Peste 80% dintre întreprinderi sunt deținute de întreprinzători cu vârsta de peste 35 ani. Numărul întreprinderilor deținute de întreprinzători până în 24 ani reprezintă doar 1,5% din total, deci un număr foarte mic. Numărul întreprinderilor deținute de întreprinzători de peste 55 ani este la fel de mare ca și cel deținut de întreprinzători până în 34 ani. Iar antreprenoriatul în serie merge la vârste și mai mari, cu vârful între 40 și 50 de ani.
În România nu pare să fie o situație aparte. Dacă însă ne uităm la media IMM-urilor la mia de locuitori, vedem din studiile publicate în ultimii ani că suntem la 50% din media UE.

Deci problema nu este a distribuției pe vârste a între-prinzătorilor, destul de asemănătoare țărilor mature din punct de vedere antreprenorial, ci a nivelului scăzut de antreprenoriat al românilor.

În România, începând cu sistemul de educație, se construiește o cultură a penalizării erorii, în loc ca eroarea să fie privită ca un mijloc principal al persoanei de a învăța și de a se autodezvolta. Mulți dintre noi îl clasifică pe cel care are un eșec un proscris. În școală, greșelile se pedepsesc de multe ori în loc să construim o cultură a încercării, a obținerii unui rezultat prin încercări, chiar dacă sunt de cele mai multe ori nereușite. Consider că teama de nereușită e o cauză a ratei scăzute de antreprenoriat.

Apoi, educația oferită de sistemul de învățământ este abstractă, teoretică, cu puțin caracter practic, neorientată către meserie sau către viața reală; or, ca să întreprinzi, ar trebui să înțelegi cât de cât un domeniu din economie, din viața socială. Lucrul acesta se întâmplă abia după ce începi să lucrezi într-o organizație; învățământul nu promovează ideea de proiecte care să fie gândite și executate de elevi pentru școală, pentru comunitatea în care trăiesc.  Lipsește aproape cu desăvârșire educația „economică“, adică cea comercială, care pune bazele înțelegerii pieței, a nevoilor pieței, a proiectării produselor/serviciilor noi, a marketingului, distribuției etc. Aceste lucruri ai șansa să le înveți lucrând într-o organizație. Am văzut acum doi ani manuale de așa-zis antreprenoriat după care se predă în școli: acestea de fapt învățau elevii cum se lucrează într-o mare companie; nicidecum nu era vorba de nevoile, stadiile prin care trece un start-up; iar cei care predau erau profesori de școală la o altă specialitate, care ar fi vrut să ajute. Din păcate, antreprenoriatul nu poate fi predat bine de cei care nu au fost întreprinzători în viața lor, sau care nu au fost măcar consultanți pentru diferiți întreprinzători.

Această educație nu e oferită nici măcar în învăță-mântul superior. Studii recente arată că, din punctul de vedere al calității managementului, nu există nicio diferență între absolvenții de învățământ superior și cei fără studii superioare. Școala românească asigură într-o măsură neglijabilă cunoștințele necesare pentru ca un absolvent de liceu să înființeze o afacere.

Florin Talpeș este fondatorul BITDEFENDER, cel mai exportat produs românesc.