Crăciunul le aduce britanicilor cel mai mare val de greve din ultimele patru decenii, un semnal că modelul economic este defect

Asistentele medicale de la stat, șoferii de ambulanță, vameșii, poștașii, angajații din trans­portul public, inclusiv cel fero­viar, din companiile de ener­gie, toți se pregătesc de o săptămână de proteste pentru salarii mai mari în ceea ce riscă să devină cel mai mare val de greve cu care s-a confruntat Marea Britanie după iarna ne­mulțumirii din 1978-79.

Atunci, angajații din diverse industrii au încetat lucrul și au ieșit în stradă pe fondul unei inflații ridicate și a unei crize acute a costului traiului. Rezultatul au fost, pe de o parte, majorări salariale, iar pe de alta îngrădirea și mai mult a dreptului la grevă și reducerea puterilor sindicatelor.

Iarna nemulțumirii a marcat venirea în funcția de premier a Doamnei de fier, Margaret Thatcher, care a reformat economia britanică în sensul dezindustrializării și încu­rajării sectorului financiar. De atunci în Marea Britanie grevele sunt adesea demonizate ca fiind neetice și demodate, iar sindicatele și-au pierdut și mai mult din influență, după cum scrie site-ul de știri și analiză The Conversa­tion. De aceea, acțiunile sindicale din prezent, prin amploarea lor, sunt un semn că ceva este foarte stricat în sistemul economic britanic.

Inflația este de aproape 11%, ratele la bănci și facturile cresc, iar numărul de cetă­țeni care apelează la serviciile bănci­lor de alimente se înmulțește. Gu­vernul a decis majorarea salariu­lui minim pe economie cu a­proa­pe 10%, dar abia din apri­lie. Iar în fața avertismentelor cu greva a ales să folosească soldați pentru a-i înlocui, spre exemplu, pe șoferii de am­bulanță.

Acestora, comisia care le stabi­leș­te salariile a recomadat o majorare de nu­mai 4,75%. În iarna 1978-79, grevele ale anga­jaților din sectorul public și privat au paralizat țara și au creat senzația că premierul de atunci a scăpat situația de sub control. În cele din ur­mă, guvernul condus de acel premier a căzut.

Șeful de acum al executivului, Rishi Sunak, a încercat să dea senzația că este în control anunțând în The Daily Mail că intenționează să introducă luna viitoare legis­lație anti-grevă pentru a se evita situații în care viețile cetățenilor sunt perturbate de sărbători de acțiunile sindica­telor. El mizează astfel pe faptul că opinia publică va fi contra liderilor sindicali.

Capital Economics estimează că actua­lul val de proteste va duce la pierderea a 1,5 mi­lioane de zile de muncă în decembrie. Însă sondajele de opinie arată un nivel ridicat de sprijin pentru angajați, mai ales pentru asistentele medicale, care fac grevă pentru prima dată în istoria de peste 100 de ani a sindicatului lor.

După cum remarcă Martin Kettle, comen­tator la The Guardian, acțiunile sindicale din această săptămână și, de fapt, din toată luna decembrie sunt mai mult decât despre salarii mici. Sunt și un semn de protest contra unui sistem politic și economic defect. De aceea, spune Kettle, a venit vremea ca sindicatele să primească un loc la masa discuțiilor despre cum trebuie guvernată Marea Britanie.

El vorbește despre politici guvernamen­tale care împing afacerile și salariații până la limită și de faptul că ideile de politică econo­mică dominante nu sunt adecvate pentru schimbările din aceste vremuri.

Britanicii se confruntă cu o criză a costului vieții fără egal în lumea occidentală, iar rădăcinile ei sunt atânci. Criza de energie și inflația doar au accelerat tendința.

Între 2010 și 2019, salariile brute ale asistentelor medicale au crescut cu 10% în termeni nominali, dar în termeni reali, adică ajustate la inflație, au scăzut cu 6%, potrivit datelor OCDE. În termeni reali, în aceeași perioadă salariile din Franța au stagnat, în Spania au crescut cu 7%, iar în Ungaria au sărit în sus cu 84%. Asistentele sunt doar un exemplu. Salariile mici sunt o politică deliberată a guvernului, așa cum au fost și inflația, dobânzile și taxele pe venit reduse, care are ca scop crearea unui spațiu care să permită anumitor grupuri să prospere. Este vorba de patroni, antreprenori, acționari, proprietarii de locuințe și consumatorii. Prosperitatea lor ar fi trebuit să dea impuls creșterii ecomomice. În schimb, au crescut inegalitățile, nemulțumirea și preferința alegătorilor pentru populism. Marea Britanie a ajuns una dintre cele mai sărace țări cu economie mare.