Coșmarul de la granița Europei: cel puțin șapte morți și sute de răniți în ultima săptămână

Cauza radicalizării protestelor este legea promulgată la 16 ianuarie de președintele Viktor Ianukovici, prin care se interzice amplasarea de corturi sau scene neautorizate în zone publice (metoda patentată de indignații spanioli în 2011 și adoptată și de protestatarii ucraineni) și se introduce răspunderea penală pentru calomnierea oficialilor guvernamentali.

Opoziția a convocat un miting la Kiev spre a cere abolirea noii legi și demisia guvernului, însă manifestația a devenit  violentă, până acolo încât unul dintre liderii opoziției, fostul boxer Vitali Kliciko, le-a cerut protestatarilor să înceteze temporar confruntările până la încheierea negocierilor cu președintele Ianukovici pentru rezolvarea crizei. Negocierile, în cursul cărora Ianukovici s-a arătat dispus să modifice controversata lege și să procedeze la o remaniere guvernamentală, au eșuat însă, întrucât opoziția nu dorește remaniere, ci plecarea de la putere a regimului, astfel încât luptele de stradă au reizbucnit în forță, fără perspective imediate de liniștire a situației.

Cancelariile occidentale au amenințat cu sancțiuni și și-au exprimat din nou îngrijorarea față de îndepărtarea Ucrainei de UE, în timp ce parlamentul de la Moscova a denunțat “încercarea de lovitură de stat” orchestrată de opoziția ucraineană și “amestecul flagrant al Occidentului în treburile interne ale Ucrainei”, care i-ar încuraja pe extremiști la violențe.

Unii comentatori occidentali au speculat că inflexibilitatea lui Ianukovici, care nu dorește deloc să-și împingă țara spre statutul de vasal al Rusiei, ci doar să folosească alternativa rusească spre a obține avantaje în negocierile cu Bruxellesul, ar putea duce la încurajarea violențelor chiar de către Moscova cu scopul de a dezmembra Ucraina, astfel încât măcar estul acesteia să ajungă sub influență rusească. Din acest motiv, SUA și UE s-ar abține de la acțiuni mai ferme contra lui Ianukovici, întrucât esențială n-ar fi din punctul lor de vedere înlocuirea acestuia cu un (de altfel inexistent) lider credibil al opoziției, ci întoarcerea lui Ianukovici la sentimente mai bune față de Vest.