Coruptia, nepăsarea și incompetența ucid. Turcia a suferit și înainte de cutremuri din cauza dezastrelor naturale și oamenii au murit pentru că statul corupt nu a luat măsurile necesare

Februarie 2022. Orășenii din Isparta, Turcia, au rămas fără curent electric timp de câteva săptămâni după ce orașul lor a fost lovit de viscol. Nu a fost un simplu dezastru natural. Luminile nu ar fi rămas stinse atât de mult ȘI OAMENII N-AR FI MURIT dacă n-ar fi fost incompetența din managementul utilităților publice, sector controlat de apropiați ai partidului de guvernământ. În Turcia lui  Erdogan, privatizările înseamnă corupție și colaps în infrastructură. Vor veni multe alte crize, scria anul trecut chiar din această țară Erin O’Brien, jurnalistă freelancer. Nu putea ști atunci cât de multă dreptate avea. Povestea ei a fost publicată de revista Jacobin.

Mevlüt Özil s-a oprit și și-a aprins gânditor o țigară înainte de a răspunde la ultima întrebare despre viața din oraș. Biroul era scufundat în întuneric. Toată strada de sub fereastră era acum un abis de cerneală. Isparta devenea un loc întunecat, tăcut, pe măsură ce rețeaua electrică ceda. Fostul profesor devenit președinte de ONG, întreprinzător și susținător al unui partid de opoziție a pufăit scurt și a zâmbit: „Ei bine, gata, s-a oprit din nou curentul”.

În urmă cu două săptămâni o furtună istorică de zăpadă acoperise acest mic oraș turcesc, suprasolicitând acoperișurile prea șubrede și acoperind liniile electrice cu gheață și zăpadă atât de multă încât acestea s-au rupt. De două săptămâni locuitorii rezistau fără căldură sau apă curentă în iarna extremă. În frigul și întunericul biroului său, Özil s-a oprit din râs și a aprins lanterna telefonului mobil, proiectându-și lumina pe fața serioasă: „Se pare că încă n-au reparat”, a spus el.

Isparta este un oraș de munte, la doar o oră și jumătate de plajele Antalyei de pe coasta Mediteranei. Înconjurat din toate părțile de primării conduse de opoziție, este un bastion al partidul conservator Justiție și Dezvoltare (AKP) într-o regiune care, altfel, votează în general împotriva guvernului condus de Recep Tayyip Erdogan. La alegerile locale din 2019, Isparta a votat în proporție de 38% pentru AKP și de 31% pentru Partidul Mișcarea Națională (MHP), un aliat al AKP. Ironic, emblema partidului lui Erdogan este un bec aprins.

Unul dintre proiectele de căpătâi ale AKP a fost privatizarea serviciilor publice, companiile de utilități ale Ispartei fiind vândute în numele eficienței unor holdinguri private cu legături guvernul. Cu toate acestea, viscolul din februarie și eșecul guvernului de a reacționa eficient demonstrează cum vânzarea de servicii a degradat chiar și infrastructura de bază.

Furtuna de zăpadă a început devreme în dimineața zilei de 3 februarie. Potrivit localnicilor, a coborât rapid de pe munte. Orașul primește ceva zăpadă în fiecare an datorită altitudinii ridicate la care se află, dar acum a fost diferit: o  astfel de furtună de zăpadă nu a mai fost din 2003.

A nins toată dimineața și după-amiaza. Orașul a continuat o vreme să fie alimentat cu electricitate, dar zăpada a acoperit orașul, groasă și lipicioasă. Drumurile care duceau prin munți în Isparta au fost închise, lăsând locuitorii în imposibilitatea de a intra sau ieși.

Brusc, în jurul orei 16, s-a întrerupt curentul. Locuitorii, obișnuiți cu deficiențele infrastructurii îmbătrânite a orașului, au crezut că lumina va reveni după câteva ore. Dar când s-a lăsat noaptea, s-a lăsat și întunericul.

În oraș, ca în multe locuri din Turcia, majoritatea caselor din zonele urbane se bazează pe încălzitoare electrice cu apă numite kombis. Pana de curent a însemnat că aceste dispozitive nu au mai putut funcționa. Pompele electrice de apă, esențiale pentru infrastructura agricolă din zonele exterioare ale Ispartei, s-au oprit și ele. În mijlocul unei furtuni de zăpadă, la temperaturi scăzute record, locuitorii au rămas fără încălzire, fără apă caldă și, în unele cazuri, fără apă deloc.

umina dimineții zilei de 4 februarie a dezvăluit cât de mari erau pagubele. În timpul furtunii, zăpada a acoperit stâlpi electrici care datau din anii 1980, făcându-i incapabili să transmită electricitate prin cele trei cabluri pe care le susțineau. În alte locuri, gheața a acoperit firele vechi și uzate care pur și simplu s-au rupt. Alte linii electrice erau împovărate cu straturi de gheață și zăpadă atât de groase încât stâlpii de electricitate vechi, ruginiți, s-au îndoit până la pământ.

Cei care aveau sobe cu cărbune au fost norocoși. Pana de curent a continuat a doua, apoi a treia zi, dar ei și-au putut încălzi casele cu lemne și resturi. Locuitori precum Özil, care se bazau în întregime pe electricitate, nu puteau decât să aștepte zgribuliți în pături și să  privească cum se scurge apa din frigiderele rămase fără curent.

În unele sate periferice, lumina a revenit abia după zece zile. În Yalvaç, o comună aflată la o oră și jumătate distanță de centrul orașului, un bătrân pe nume Ramazan Namli a murit înghețat în casa lui. Nu avea căldură și locuia singur, departe de rude. Cauza morții a fost înregistrată oficial ca șoc hipotermic; AKP a negat că decesul a avut legătură cu furtuna, iar presa proguvernamentală a insistat că bătrânul a murit în urma unui atac de cord.

În altă parte, rapoartele despre mame tinere care fierbeau apă pentru a-și ține bebelușii și copiii la căldură au inundat birourile Partidului Popular Republican (CHP) și ale Partidului Iyi (Partidul Bun). Pacienții care se bazau pe aparatele de  oxigen au fost în cea mai disperată situație, la fel ca fermierii blocați pe câmpurile lor, incapabili să-și aducă animalele acasă de la pășune. Șeful Iyi, Hasan Buyukcan, a spus că telefonul lui a sunat fără oprire, cu oameni cerând ajutor. El bănuiește că au existat mai multe decese care au avut legătură cu pana de curent, în special în rândul bătrânilor și bolnavilor, dar niciunul nu a fost raportat oficial ca rezultat al căderii rețelei de electricitate.

Pagubele au fost mari. Acoperișurile a zeci de case s-au prăbușit sub greutatea zăpezii, iar copacii și crengile doborâte au blocat străzile. Una din piețele centrale ale orașului, cunoscută sub numele de Piața Rusă, a fost zdrobită de jumătatea de metru de zăpadă care s-a adunat deasupra ei. Dacă zăpada ar fi căzut o zi mai târziu, în ziua de târg, ar fi făcut ca structura să se prăbușească peste sute de cumpărători.

Pe măsură ce pagubele se adunau, politicienii și votanții opoziției au ieșit atât în stradă, cât și pe rețelele de socializare pentru a protesta. Dar indiferent de nuanța politică, o întrebare agita spiritele: unde sunt autoritățile?

Pe parcursul primei zile de ninsoare, administrația locală condusă de AKP a păstrat tăcerea. La patru ore după ce s-a întrerupt curentul, la multe ore după ce drumurile au fost închise, partidul a convocat o masă rotundă de urgență pentru a analiza situația. Cu toate acestea, membrii locali ai principalului partid de opoziție nu au fost invitați. „Ar fi putut aduna diferitele componente ale societății acestui oraș în jurul mese”, a comentat liderul local al CHP Yalim Halici, „Am fi putut fi acolo unde era nevoie de noi. Am fi putut aduce servicii din alte orașe ale CHP pentru cetățenii noștri din Isparta.”

Cu toate acestea, Halici spune că administrația locală a refuzat să recunoască amploarea crizei și a încercat să suprime discuțiile despre aceasta. De asemenea, AKP nu a votat pentru a declara regiunea drept zonă de dezastru, ceea ce ar fi cerut acțiuni mai serioase.

Într-un videoclip difuzat pe 5 februarie, când curentul era întrerupt de aproape două zile, primarul Ispartei, Șükrü Bașdeğirmen, a spus că zăpada ar trebui văzută ca o binecuvântare – bereket în turcă. Deoarece țara suferă de secetă, această zăpadă va ajuta Isparta. Câteva zile de chin pentru o vară îmbelșugată.

Adevărul este că repararea rețelei electrice nu ținea de puterea guvernului local. În mai 2013, Isparta a încheiat un acord cu Akdeniz Electric Distribution (AEDAS) și cu CK Akdeniz Electric pentru a privatiza sistemul de distribuție a energiei electrice din oraș. La acea vreme, administrația locală condusă de AKP a spus că acordul va eficientiza alimentarea cu energie și va permite investițiile în infrastructură.

Ambele companii au fost înființate în aceeași lună – mai 2013 – și fiecare era deținută de Cengiz Holding Company și de conglomeratul Kolin Construction Company. Cengiz și Kolin sunt amândouă strâns legate de guvernul lui Erdogan – sunt două dintre cele „cinci mari” holdinguri care au pus stăpânire pe economia turcă în două decenii de guvernare AKP. Patronii lor fac parte din „gașca celor cinci”. Sunt regii betoanelor și ai proiectelor de infrastructură.

Afaceri precum cea încheiată de CK Akdeniz, AEDAS și primăria condusă de AKP sunt numite ihale în turcă, sau licitații. Când Erdogan și partidul său au ajuns la putere în 2002, au încheiat un acord cu Fondul Monetar Internațional pentru a privatiza părți mari ale economiei pentru a salva Turcia de inflația galopantă și de o criză financiară. AKP a promovat privatizarea ca un mijloc de modernizare.

Cu toate acestea, în cele două decenii care au trecut, privatizarea contractelor guvernamentale a devenit un mijloc principal de îmbogățire a persoanelor și companiilor apropiate lui Erdogan și susținătorilor acestuia. Pe lângă Kolin și Cengiz, Limak, Kalyon și MNG sunt holdingurile care au primit cele mai multe licitații. De asemenea, toate sunt conduse de oameni legați de alianța de guvernământ AKP-MHP, făcând atât companiile, cât și pe cei care le conduc extrem de bogați.

CEO-ul Cengiz Holding, Mehmet Cengiz, este prieten apropiat cu Erdogan și unul dintre cei mai bogați bărbați din Turcia, în mare parte ca urmare a acestor licitații. Potrivit Forbes, Cengiz avea o avere de 550 de milioane de dolari în 2021. Cu toate acestea, Pandora Papers a dezvăluit că afaceristul și-a ascuns marea majoritate a averii în Insulele Virgine. Un raport al Băncii Mondiale publicat în 2021 arată că Cengiz Holding a primit licitații de peste 42,1 miliarde de dolari între 2002 și 2020, sub autoritatea AKP.

ifrele opoziției au arătat că multe dintre aceste licitații sunt acordate la valori ale proiectelor mult mai mari decât cele reale. Totuși, așa cum arată catastrofa de la Isparta, puține dintre ele produc rezultatele promise. Potrivit lui Halici, singurul lucru construit în oraș de când AKP a venit la putere a fost un nou spital public. „În afară de asta, ei nu au mai făcut nimic”, a spus el. „În anul 2022, un oraș întreg este în criză și traumatizat.”

Buyukcan spune că în ciuda presupusei investiții din partea acestor companii private bine plătite, orașul nu a reușit să ia măsuri de precauție pentru caz de furtună, deși prognozele meteorologice au prezis zilele de ninsoare din timp. Cu doar trei zile înainte de dezastru, municipalitatea a semnat un contract cu o altă companie deținută de Cengiz, BEDA Enerji, pentru a externaliza „răspunsul în caz de defecțiune” la sistemele electrice din Isparta. Acordul a fost în valoare de aproape 9 milioane de lire turcești (aproximativ 600.000 dolari). În ciuda acestui fapt, compania a rămas fără reacție zile întregi.

Mehmet Cengiz este în consiliul de administrație al BEDA, iar fiica sa, Zeynep Cengiz Șekeralp, este unul dintre partenerii companiei.

Eșecul unei astfel de privatizări este vizibil cu mult dincolo de Isparta.

Licitațiile sunt în miezul megaproiectelor AKP, cum ar fi noul aeroport din Istanbul. În 2013, guvernul a acordat contractul pentru facilitate, în valoare de 29 de miliarde de dolari, unui parteneriat al companiilor Cengiz, Kolin, Limak, Mapa și Kalyon. Cengiz este una dintre firmele care deține drepturi de operare pentru aeroport până în 2043.

furtună puternică de zăpadă la începutul anului trecut a arătat și acolo eșecul proiectului, lăudat a fi de dezvoltare. Când un viscol a lovit Istanbulul, zborurile au fost anulate zile întregi, sute de pasageri au fost blocați în aeroport, iar avioanele au stat înghețate pe piste. Aeroportul, la fel ca Isparta, nu avea suficiente echipamente și echipaje pentru a curăța pistele și a aduce aeronavele la adăpost. Doar după ce zăpada s-a topit, funcționarea normală a putut reveni, dar încet.

Singura autostradă către aeroport, construită tot de un antreprenor privat, nu a fost curățată zile întregi după ninsori, forțând pasagerii să rămână în aeroport.

Acesta nu este singurul exemplu binecunoscut. După un accident de tren în 2018 în orașul Corlu, în care și-au pierdut viața douăzeci și opt de persoane, inclusiv mai mulți copii, a fost dezvăluit că tronsonul de cale ferată pe care trenul a deraiat nu fusese întreținut din cauza unei lacune în licitație.

După viscolul din Isparta, Serkan Tumay a fost nevoit să-și țină frizeria din centrul orașului închisă timp de două zile. Drumul din fața magazinului său, unde își usucă prosoapele și bea ceai cu clienții și prietenii, a rămas acoperit de gheață zile întregi. Tumay este din Diyarbakir, în sud-estul țării, și s-a mutat cu familia în Isparta când era adult tânăr. La fel ca la mulți din oraș, afacerea lui suferea deja din cauza creșterii prețului la energie electrică și a inflației record. Când viscolul a lovit, nici el, nici clienții săi nu au putut ajunge la frizerie. Plus că a trebuit să aibă grijă de fiul cel mic, a cărui școală a fost închisă timp de o săptămână.

Când și-a redeschis în sfârșit afacerea, a observat o schimbare în atitudinea clienților. Bărbații cărora le tunde părul și barba provin din toate spectrele politice, dar în acele zile încă înghețate de după furtună, când multe din satele vecine orașului încă nu aveau curent, mai toți aveau ceva în comun: erau supărați. Mai ales pe autorități. “Nu poți privi la drumurile înghețate și la copacii căzuți și la un oraș în beznă și să crezi că guvernul face o treabă bună”, a spus el.

Când orașele învecinate Antalya și Burdur, controlate de opoziția CHP, au vrut să trimită ajutor sub formă de vehicule de deszăpezit și generatoare, ofertele au fost respinse. Primarul din Burdur, Ali Orkun Ercengiz, spune că atunci când l-a sunat pe primarul Bașdeğirmen, politicianul AKP i-a răspuns că orașul nu are nevoie de ajutor și că drumurile au fost curățate și electricitatea restabilită. 

Primăria din Antalya a trimis un camion de distribuție, de alimente care a fost întors din drum. Primarul Ispartei a spus că nu este nevoie.

Iarna trecută oamenii se temeau că un asemenea dezastru se va întâmpla din nou. Liderii opoziției considerau că dacă se menține sistemul actual de privatizări și licitații, un alt dezastru este inevitabil.

Șeful sindicatului inginerilor electrici din Isparta, Güner Merdan, a explicat că trebuie făcute investiții. Liniile electrice trebuie duse în subteran, iar standardele de construcție trebuie actualizate pentru a reflecta condițiile climatice actuale. Multe dintre clădiri – precum piața care s-a prăbușit – au fost construite pe standarde dezvoltate în urmă cu treizeci de ani, fără tehnologie modernă și culegere de date, a declarat Caner Ataseven, șeful sindicatului de arhitectură a orașului.

Dar aceste investiții sunt costisitoare – și sunt probabil neatractive pentru un guvern care se confruntă deja cu o criză economică istorică, scria anul trecut Erin O’Brien. Săptămânile de după dezastrul din Isparta nu au arătat o schimbare a cursului față de sistemul ihale. La doar câteva zile după furtuna de zăpadă, pe 8 februarie, Cengiz Holding a primit o licitație în valoare de 1 milion de euro pentru un proiect de autostradă în România. De asemenea, nicio companie nu a fost trasă la răspundere pentru ce s-a întâmplat în Isparta, unde oamenii au primit facturi la energie cu prețurile noi, mai mari, imediat după revenirea electricității.

Pentru oamenii din Isparta, toate acestea erau semne ale  inevitabilității mai multor dezastre, atât în oraș, cât și în toată țara. O nouă furtună de zăpadă, pe 2 martie, a confirmat această teamă. Electricitatea s-a oprit din nou. Unii oameni au trăit fără căldură, apă sau lumină timp de peste o săptămână pentru a doua oară într-o lună. „Acest tip de criză poate apărea oriunde în Turcia, unde controalele necesare nu sunt implementate și companiile nu sunt instruite corespunzător”, a spus Buyukcan, de la Iyi. „Dacă nu în Isparta, se va întâmpla în altă parte.” În februarie 2023, două cutremure puternice au devastat una dintre cele mai sărace regiuni ale Turciei. Mii de clădiri, unele foarte noi, s-au prăbușit. Turcia are experiența cutremurelor și totuși mii de oameni au pierit. Unii au murit pentru că nicio autoritate nu a venit să-i salveze. În revista Foreign Policy este povestea unui băiat care și-a dezgropat singur din ruine tatăl, dar n-a putut să ridice un bloc de beton sub care erau prinse picioarele bătrânului. Tatăl a murit după 24 de ore de agonie, sub privirile băiatului care aștepta în zadar un ajutor promis. Vina a căzut asupra unor dezvoltatori. Isparta, departe de orașele distruse, adăpostește acum o  parte din victimele cutremurelor.