Corigentul României: Educația

Statul român a alocat, în 2017, numai 3,7% din PIB pentru finanțarea sistemului de educație, cu un punct procentual mai puțin decât media europeană (de 4,7% din PIB) și cu mult sub media din state dezvoltate precum Belgia, Finlanda sau Danemarca, unde cheltuielile cu învățământul depășesc 6% din PIB anual.

„Educația din România nu este subfinanțată de 25 – 30 de ani, de la Revoluție, subfinanțarea învățământului este de vreo 40 de ani, de la criza din anii ’70 și de la plata datoriei externe. De atunci este în declin învățământul românesc“, spune Vasile Mih, directorul Colegiului Național „Dragoș Vodă“ din Sighetu Marmației (jud. Maramureș). În opinia lui, cel mai mare impact în rezolvarea deficiențelor din educația românească l-ar avea alocarea celor 6% din PIB educației – prevăzuți în lege – care ar permite sistemului să crească și să se modernizeze.

„Nu este o poveste a tranziției, este o poveste a României. Iar societatea civilă și mediul de afaceri au început să găsească soluții pentru asta, ca să aibă oameni pregătiți într-un anumit fel în viitor, oameni capabili să se angajeze. Eu am găsit termenul «employability» (angajabilitate – n.red.) într-un singur document școlar din România, în legea calității; în Anglia acest termen este pe fiecare perete din fiecare școală“,  a mai spus Vasile Mih, care conduce un liceu cu 1.000 de elevi. Mih este unul dintre cei 40 de directori de școală din România care au fost selectați pentru un program de leadership organizat de Asociația pentru Valori în Educație, un ONG din domeniul educațional.

Sistemul de învățământ a fost unul dintre cele mai „reformate“ sisteme din ultimele decenii: peste 100 de modificări au fost aduse în aproape 30 de ani la legile învățământului. În plus, noul ministru al educației, Ecaterina Andronescu, care a ocupat această funcție și în trecut (de numele ei se leagă desființarea școlilor profesionale), a venit săptămâna trecută cu câteva idei noi de reformă, printre care se află și introducerea așa-numitului bacalaureat „profesional“ sau tehnologic“, care să nu permită accesul absolvenților la facultate, ci doar într-o formă de educație duală.
Găsirea unei căi de rezolvare a problemelor complexe din sistemul de învățământ nu este o sarcină ușoară, mai ales în contextul în care niciodată n-a fost mai greu pentru angajatori să definească ce înseamnă forță de muncă bine pregătită, spune Ramona Jurubiță, country managing partner în cadrul firmei de audit și consultanță KPMG.

„În secolul precedent, întrebarea «ce vrei să te faci când vei fi mare?»˃ era prima întrebare pe care o puneau părinții, rudele, cunoștințele unui copil. Și majoritatea copiilor aveau răspunsuri clare sau cel puțin își imaginau cum ar arăta meseria pe care vor dori să o facă. Acum auzim din ce în ce mai rar astfel de întrebări. Acesta este contextul absolut bulversant în care se pune problema reformei sistemului de educație românesc, despre care știm cu certitudine că este inadecvat pentru nevoile copiilor astăzi“, adaugă Jurubiță.

Modelul Coreei: „Talentul nu contează, dacă muncești vei deveni bun la orice“

Ramona Jurubiță a dat exemplele sistemelor de educație finandez și coreean, recunoscute, la nivel global, ca fiind modele de urmat, pentru că au dovedit că au adus rezultate foarte bune în dezvoltarea copiilor. Astfel, școala finlandeză este concentrată pe dezvoltarea unei identități pentru copil, de aceea peste 30% din materiile studiate sunt opționale, iar metodele bazate pe experimentare sunt favorizate. De asemenea, școala coreeană este concentrată pe performanță prin efort uriaș de învățare.

„Talentul nu contează, dacă muncești vei deveni bun la orice, îți spune școala coreeană, iar societatea bazată pe meritocrație și valoarea educației o confirmă apoi din plin. La acest moment, amândouă sistemele de învățământ – finlandez și coreean – par să răspundă adecvat propriilor nevoi sociale, cele două țări devenind economii puternice și datorită valorii pregătirii școlare“, adaugă Jurubiță.

În opinia ei, românii sunt deficitari astăzi la acest capitol, dar România își poate propune măcar să reducă în următorii ani rata analfabetismului funcțional, definită prin incapacitatea de a înțelege un text citit și de a utiliza într-un context adecvat informația asimilată. Într-adevăr, circa 42% dintre elevii români de 15 ani sunt analfabeți funcțional, potrivit unui studiu al Centrului de Evaluare și Analize Educaționale, în contextul în care media acestui indicator la nivelul statelor Uniunii Europene este de 20%.

„Unii dintre acești elevi devin studenți. Și chiar reușesc să obțină diplome universitare sau de master. De ce cred că acesta trebuie să fie obiectivul principal? Fiindcă toate muncile care presupun seturi de instrucțiuni repetitive sau de memorie vor fi din ce în ce mai automatizate. Nu cred că în secolul XXI un om va rămâne relevant pe piața muncii dacă nu poate înțelege și pune în aplicare sarcini complexe, fiindcă este analfabet funcțional“, mai spune Jurubiță, atrăgând atenția asupra faptului că, potrivit unor studii, 85% din meseriile care vor fi în anul 2030 încă nu au fost inventate.
De altfel, rezultatele testelor PISA (Programme for International Student Assessment) din 2015 (cele mai recente) arată că elevii români au performanțe care îi plasează cu mult sub media restului statelor care au participat la această evaluare realizată de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. PISA este o evaluare internațională care măsoară competențele de bază ale elevilor în trei domenii principale: citire/lectură, matematică și științe. Deși rezultatele din 2015 arată o îmbunătățire față de anul 2006, prin comparație cu anul 2012 elevii români au înregistrat un regres. În 2018, România va participa din nou la acest program de evaluare internațională.

„Noi aplicăm teste elevilor după niște metode de acum 40 de ani, de aceea avem rezultate atât de slabe la testele PISA, iar schimbarea trebuie să pornească de la noi. Atâta vreme cât te duci la clasă și spui doar niște formule chimice, copiii nu au cum să gândească, să experimenteze“, explică Violeta Dascălu, directoarea Școlii Ferdinand I din Capitală, care școlarizează în prezent 729 de copii.

Reducerea abandonului școlar trebuie să devină prioritate

Violeta Dascălu a fost, de asemenea, selectată pentru un program de leadership organizat de Asociația pentru Valori în Educație. Programul, care are o durată de un an, are ca scop dezvoltarea abilităților de leadership ale directorilor pentru a crește performanțele acestora și ale școlilor și pentru a îmbunătăți calitatea predării și rezultatele elevilor.

„Schimbarea a început, deoarece prin programe de tipul Academiei de Leadership pentru directorii de licee putem găsi soluții și le putem împărtăși cu colegii noștri și cu alți profesori. Spre exemplu, în cadrul Școlii Ferdinand, ea a reușit o scădere a abandonului școlar de la 6,5% în 2010 la 1,5% în prezent, printr-un set de măsuri simple, care nu au implicat eforturi financiare.
„Noi ne-am dat seama că, deși aveam și noi rezultate academice bune – nu foarte multe, dar existau –, dacă mergem doar pe ideea aceasta de a scoate olimpici riscăm să îi pierdem pe ceilalți copii sau să nu ne mai ocupăm de ei. Pentru că am avut copii care nu veneau la școală din diverse motive: aveam copii cu părinți plecați în străinătate care absentau, cu părinți șomeri sau la limita sărăciei, copii crescuți de alte persoane decât părinții lor etc. Sunt adevărate povești în spatele abandonului școlar al copiilor și noi ne-am străduit ca în primul rând de acești copii să ne ocupăm, să îi aducem la școală și să încercăm să îi reținem cât mai mult“, a mai spus Violeta Dascălu. Astfel, aceasta a apelat la ajutorul ONG-urilor din sectorul educației pentru a face anchete sociale chiar acasă la familiile copiilor care absentau.

Abandonul școlar este una dintre marile vulnerabilități ale României, având în vedere că aproape unu din cinci copii abandonează în fiecare an școala, România fiind astfel pe penultimul loc în Uniunea Europeană la rata abandonului școlar din 2017. Astfel, aproape 270.000 de tineri români părăsesc timpuriu școala în România, rata abandonului școlar – de 18,1% –  fiind de aproape două ori mai mare decât media UE – de 10,6%.

Dacă aș fi ministrul educației…

În contextul în care România se află pe ultimele locuri în Europa în ceea ce privește cei mai importanți indicatori ai sistemului de învățământ, Business MAGAZIN i-a întrebat pe liderii din business ce măsură ar adopta astăzi dacă ar fi la conducerea Ministerului Educației, pentru a avea o forță de muncă mai bine pregătită în viitor.

„Ministerul Educației are 300.000 de angajați prost plătiți, demotivați și, parte dintre ei, incompetenți. În consecință, i-aș cere premierului să respecte legea și să acorde educației 6% din PIB. În paralel, m-aș înconjura de consilieri competenți care să mă ajute să instaurez meritocrația pe toate palierele. Cu o resursă umană de calitate, corect plătită, sistemul s-ar regenera din interior și ar găsi cele mai bune soluții“, crede Andrei Goșu, managing partner în cadrul Ascendis, cea mai mare companie de training de pe piața locală.

Într-adevăr, statisticile arată că, în ciuda creșterilor de salarii din ultimii ani, angajații din învățământ au rămas cenușăresele sectorului bugetar: câștigă, în medie, 2.700 de lei net pe lună (în septembrie 2018), cu mult sub nivelul salariului mediu al funcționarilor publici, care au salarii de peste 4.200 de lei net sau al angajaților din sănătate, care au ajuns la o medie de 3.500 de lei net lunar.

În opinia Ramonei Jurubiță de la KPMG, una dintre măsurile de urgență pe care le-ar lua dacă ar fi la conducerea Ministerului Educației ar fi obligativitatea ca orice dascăl din România să primească pregătire specială pentru învățarea metodelor de învățare participativă, care combat analfabetismul funcțional (nu memorare, ci înțelegere în context și aplicare a cunoștințelor dobândite, gândire critică), indiferent dacă predă matematică, chimie sau limbi străine.

„Pentru evaluarea profesorilor, aplicarea cu succes a acestor metode ar trebui să fie în topul criteriilor utilizate. Cu ce fonduri să facem aceste lucruri și poate multe altele? Încercând să implic și mediul privat“, mai spune ea. Un potențial obstacol pentru această măsură ar putea fi, adaugă Jurubiță, cele 87% dintre firmele românești care nu pot acorda sponsorizări școlilor.

În prezent, sunt plătitoare de impozit pe venitul microîntreprinderilor 87% din totalul companiilor active, dar acestea pot efectua sponsorizări numai pentru susținerea entităților nonprofit și a unităților de cult, care sunt furnizori de servicii sociale acreditați cu cel puțin un serviciu social licențiat, în timp ce unitățile de învățământ nu se încadrează pentru a beneficia de astfel de sponsorizări.

„Care este potențialul impact? Școlile pierd accesul la 20% din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor. Despre ce sumă vorbim? Estimez această sumă la 700 milioane de euro, în mod prudent. Întreg bugetul educației pe 2018 este de aproximativ 5,11 mld. euro, deci contribuția ar fi semnificativă“, spune Jurubiță.

Teodor Blidăruș, președinte al ANIS – Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii – și CEO & cofondator al companiei de dezvoltare de soluții IT pentru industria financiară Fintech OS, spune că, dacă ar fi ministrul educației, ar pune accent pe informatică în primul rând.

„Această disciplină implementată în curricula școlară de la cele mai mici clase, chiar din preșcolar, are rezultate deosebite. Nu numai că performanțele elevilor vor fi mai bune la matematică, citire sau scriere, dar vor dezvolta o gândire structurată și analitică“, crede Blidăruș.

Competențele din zona informaticii i-ar face pe elevi să înțeleagă tehnologia și cum le poate ajuta/schimba viețile, pe toate segmentele ei. De asemenea, studierea informaticii și a domeniilor conexe le va dezvolta creativitatea și spiritul de inițiativă, iar procesul de învățare va fi mult mai rapid, mai ales că o parte se studiază sub forma jocurilor.

„Impactul direct va fi că România și-ar utiliza mai bine și cu valoare adăugată talentele, conducând invariabil la o creștere semnificativă a numărului de absolvenți în facultățile tehnice, precum și o încurajare naturală a dezvoltării tehnologiilor emergente, care vor defini viitorul, dar ne-ar oferi și o populație consumatoare avizată de tehnologie, aptă a discerne beneficiile de capcane“, adaugă Blidăruș. O a două măsură-cheie este cea legată de lucrul în echipă și dezvoltarea capacităților elevilor de a colabora. Focusul exclusiv pe performanță individuală nu mai este neapărat de actualitate“, mai spune președintele ANIS.

Un alt obstacol care stă în fața schimbării de care are nevoie sistemul de educație este mentalitatea, spun liderii din business, pentru că există o presiune socială puternică de a fi în rândul lumii“, dar cu primul loc în UE la capitolul analfabetism funcțional nu suntem în medie. Prin urmare, profesorii ar trebui să considere normal să facă parteneriate cu firme din mediul privat, având ca obiectiv rezolvarea acestei probleme, iar atunci când evaluările profesionale vor depinde semnificativ de acest indicator, vom avea un factor motivant suplimentar, mai spune Ramona Jurubiță.
„Pe de altă parte, profesorii, ca de altfel părinții și copiii, sunt deja afectați negativ de lipsa de predictibilitate în ceea ce privește programa școlara, aceasta schimbându-se în fiecare an, iar schimbarea nu pare a răspunde nevoilor pieței muncii. Programa școlară nu ar trebui să fie o decizie politică, ci ar trebui să fie pregătită și cu consultarea profesorilor și a reprezentanților mediului privat“, adaugă Jurubiță.

De asemenea, ar trebui introduse testări obligatorii, standardizate la nivel național, în fiecare clasă gimnazială și de liceu din România, pentru evaluarea nivelului de alfabetism funcțional, pentru a identifica evoluția acestui indicator esențial.