Corelația dintre apariția low-cost-urilor și scăderea natalității

Trendul de scădere a natalității este vizibil, fiind susținut de anumite schimbări sociale, culturale, demografice, de apariția unor joburi în middle management și de top la care au acces femeile, ceea ce implică faptul că decizia de a face un copil trece pe locul 2; la fel de bine, acest lucru susține și ieșirea mult mai ușoară dintr-o relație, dar și creșterea salariilor.

Acum câteva săptămâni, jurnalistul Cristian Tudor Popescu – CTP – a făcut din nou carieră, cu următorul comentariu: ”Copiii se fac pentru părinți. Dacă îmi spuneți mie că cei care fac copii au în cap perpetuarea speciei sau demografia României… o să vă spun ceva greu de înghițit. Oamenii fac copii când au un grad ridicat de insatisfacție în legătură cu propria lor existență în această viață. Când oamenii au o viață foarte încărcată, foarte completă profesional, sentimental, personal, nu mai simt nevoia să facă copii. Cei care fac copii mulți sunt săraci, nemulțumiți în raport cu societatea, care nu au reușit să realizeze lucrurile pe care le-au dorit și încearcă să trasfere ratarea lor copiilor: să facă el/ea ce nu am făcut eu, să aibă el/ea ce nu am avut eu și mai ales să am un sprijin la bătrânețe“, a spus el la Digi24.

Adică oamenii fac mai mulți copii când vremurile sunt grele și mai puțini în perioadele când o duc mai bine. Din punct de vedere economic, e o contradicție.

Am încercat să mă uit la câțiva indicatori pe care eu îi consider relevanți pentru România ultimilor 15 ani care să explice, justifice scăderea natalității mai mult decât simpla numărare a copiilor care se nasc.

Pentru mine, cel mai interesant indicator economic versus scăderea natalității este legat de creșterea explozivă a transportului aerian în România și apariția low-cost-urilor.

Nu știu dacă ați observat, dar fetele tinere, urbane, cu laptop în spate, cu căști la urechi, care știu totul despre ce este la H&M, Zara, Stradivarius, Bershka sau buticurile de haine în serie limitată plus ce mai se mai găsește pe site-urile online, vânează tot timpul ofertele liniilor aeriene low-cost pentru a merge în vacanță sau în city-breakuri.

Subiectul de discuție la mese este legat de numărul de orașe sau în câte țări au fost, cum au ajuns acolo cu low-cost-ul, adică cu 10-20-30-40-50 de euro, cum faci legăturile între avioane să pleci de la București sau din Cluj într-o locație din vestul Europei, iar de acolo să ai alte bilete low-cost pentru altă destinație.

Dacă cei de la IT ar primi ordin într-o multinațională să taie accesul la Vola sau la site-urile liniilor aeriene, s-ar face instantaneu grevă.

În 1999, numărul total de pasageri pe liniile aeriene din România a fost de 2,07 milioane. În 2000 a fost de 2,35 milioane. În 2005 a fost de 4,3 milioane. Trebuie spus că din 2005 și-au făcut apariția în România low-cost-urile. În 2006 aveam 5,49 milioane; În 2008 am ajuns la 9 milioane, în 2010 am urcat la 10 milioane, deși s-au tăiat salariile și era criză economică, în 2014 am ajuns la 11,8 milioane, în 2015 la 13,3 milioane, iar în 2016 la 16,4 milioane.

Dacă punem în același tabel, într-o altă coloană, evoluția salariului mediu, vom vedea că de la 213 lei în 2000 am ajuns la 746 de lei (180 – 200 de euro) în 2005 și 2.300 de lei (500 – 550 de euro) în 2016/2017.

Salariu mediu din București depășește în acest moment 3.000 de lei net, în Cluj sau Timișoara este la 2.600 – 2.800 de lei.
Dacă lucrezi în IT, în bancă, în multinaționale, salariul mediu este mai mare cu 30-100%.

Vârsta medie când apare primul copil a ajuns în 2016 la 28,6 ani în urban, față de o medie națională de 26,9 ani.

În 2008, vârsta medie pentru primul copil în urban a fost de 27 de ani, cu o medie națională de 25,5 ani. în 2000, vârsta medie urbană pentru primul copil a fost de 24,9 ani, cu o medie națională de 23,7 ani. în 1990, media în urban a fost de 23,7 ani, cu o medie națională de 22,3 ani. În 1980, vârsta medie urbană pentru primul copil a fost de 23,7 ani, cu o medie națională de 22,6 ani.

În 2016, băieții s-au căsătorit la 30,8 ani, iar fetele la 27,6 ani. în 1990, băieții se căsătoreau la 25 de ani, iar fetele la 20 de ani.

Conform ultimelor date europene, în România fetele pleacă de acasă la 25 de ani, o vârstă în scădere, iar băieții la aproape 30 de ani, o vârstă în creștere.

Datele statistice, dar și de atitudine, arată că fetele devin din ce în ce mai independente, luptă să aibă propriii bani, vor să călătorească, să vadă lumea, vor să aibă propriul apartament înainte să se căsătorească, vor să aibă propria mașină, se luptă pentru poziții mai bune în companii și pentru salarii mai mari.

Apariția multinaționalelor din 2000 încoace, odată cu investițiile străine, a deschis o piață extraordinară pentru fete, care și-au găsit joburi în clădiri de birouri, cu spații curate, unde pot să poarte zilnic haine în trend, moderne, colorate, cu design de top, dar cu un preț mai redus (conceptul lui Zara affordable luxury) fără să se mai gândească, ca mama sau bunica lor, că trebuie să țină și anul viitor.

Când ai posibilitatea să zbori și să ajungi cam unde vrei cu low-cost-ul, multor fete (și băieți) nu le mai arde de făcut copii, ci vor să se plimbe în întreaga lume, să poarte cele mai cool haine, să iasă la terasă sau la Starbucks cu prietenele sau să petreacă în cluburi.

Ironic dar și realist, apariția directă, de doi ani, a lui Ryanair în România, cel mai puternic low-cost din lume, ne face să fim mai puțini.