Copilul silit să se teamă de Moș Crăciun

Puțini știu însă că și la începutul și la mijlocul secolului XX se făceau experimente și descoperiri cel puțin la fel de insolite. Ce spuneți de ideea de a vă introduce un tub de cauciuc până în stomac, doar pentru a vă nota senzațiile “introspective”? Sau cum v-ați simți într-un experiment în care, atunci când răspundeți corect, vi se spune insistent că ați greșit, doar pentru a vi se testa încrederea în propria persoană? Sau ce-ați spune dacă psihanalistul v-ar zice într-o bună zi: “Du-te acasă și tratează-te singur”?

Toate aceste anecdote și multe altele dau viață acestei “Istorii a psihologiei moderne”, scris de soții Schultz, o referință arhicunoscută peste Ocean, unde volumul, ajuns la a noua ediție, este recomandat chiar și la orele de psihologie din liceu. Cărțile de istorie a psihologiei care existau până acum pe piață sau în bibliotecile de la noi păcătuiesc fie pentru că lungesc investigația până la Platon și Aristotel, fie pentru că înșiruie date seci, fără a oferi fundalul de viață și social pe care s-au profilat concepte precum cel de “condiționare operantă”, “autoactualizare” sau “complexul Oedip”.

Volumul de față prezintă principalele școli de gândire psihologice (de la structuralism și behaviorism la psihanaliză și psihologia cognitivă), fără să uite neuroștiințele de ultimă oră sau ineditele studii din psihologia animalelor. Oferă extrase din marile cărți ale unor James, Skinner, Köhler sau Maslow și, mai ales, reface filmul palpitant și plin de culoare al ultimelor două secole care au revoluționat știința minții. Veți avea multe de învățat de la Albert, copilul care a fost constrâns să se teamă de Moș Crăciun, de la Hans, calul care făcea calcule matematice, de la isterica Anna O., pacienta odată cu care s-a născut psihanaliza, dar și de la computerul care l-a bătut pe Kasparov.

Duane P. Schultz, Sydney Ellen Schultz, “O istorie a psihologiei moderne”, Editura Trei, București, 2013