Contribuția la Pilonul II ar putea crește la 6% din salariul brut. Proiectul de lege a trecut tacit de Senat și ajunge la votul final în Camera Deputaților

Proiectul legislativ care prevede majorarea contribuției la Pilonul II de pensii private a trecut tacit de Senat și intră în dezbaterea Camerei Deputaților, for decizional, într-un moment în care presiunile asupra bugetului public și sustenabilitatea sistemului de pensii revin în prim-planul agendei.

Inițiativa legislativă propune creșterea treptată a contribuției virate din salariul brut către fondurile de pensii administrate privat până la 6%, nivelul prevăzut în calendarul inițial al reformei pensiilor din 2008, dar niciodată atins integral. Potrivit proiectului, majorarea ar urma să fie realizată etapizat în anii 2026 și 2027.

În prezent, contribuția la Pilonul II este de 4,75% din venitul brut, sub ținta de 6% stabilită la lansarea sistemului. Diferența provine dintr-o serie de amânări și înghețări operate în ultimii 15 ani, pe fondul crizei, al consolidărilor bugetare și al deciziilor politice de a menține mai multe resurse în bugetul public de pensii.

Adoptarea tacită în Senat înseamnă că proiectul nu a fost dezbătut și votat în termenul legal, fiind considerat automat adoptat. Decizia finală aparține acum deputaților, iar votul lor va stabili dacă România revine la traiectoria inițială a reformei pensiilor private sau dacă majorarea va fi din nou amânată.

Argumentele susținătorilor proiectului sunt legate în primul rând de sustenabilitatea pe termen lung a sistemului de pensii. România se confruntă cu un dezechilibru structural între numărul de contribuabili și cel al pensionarilor, iar presiunea demografică este în creștere. Scăderea populației active și îmbătrânirea rapidă a populației pun presiune pe Pilonul I, sistemul public, bazat pe principiul solidarității între generații.

În acest context, Pilonul II este văzut ca un mecanism complementar care reduce dependența viitoarelor pensii exclusiv de bugetul de stat. Banii virați în conturile individuale sunt investiți pe piețele financiare și acumulați în numele fiecărui participant, ceea ce creează o sursă suplimentară de venit la pensionare.

Pe lângă argumentele sociale, proiectul are și o dimensiune economică. Fondurile de pensii private au devenit în ultimii ani un investitor instituțional major în economia locală. Activele administrate depășesc 200 de miliarde de lei, iar o parte semnificativă a acestora este plasată în titluri de stat și acțiuni listate la Bursa de Valori București.

O creștere a contribuției ar însemna fluxuri suplimentare de câteva miliarde de lei anual către fonduri, bani care ar putea fi direcționați atât către finanțarea datoriei publice, cât și către companii listate sau noi emisiuni de obligațiuni corporative.

Totuși, creșterea contribuției la Pilonul II implică un cost bugetar imediat. Sumele virate către fondurile private sunt redirecționate din contribuțiile care altfel ar intra în bugetul public de pensii. Pe termen scurt, asta înseamnă venituri mai mici la Pilonul I și un necesar mai mare de subvenții de la bugetul de stat.
Această tensiune a fost principalul motiv pentru care, în trecut, guvernele au înghețat sau redus ritmul de creștere al contribuțiilor. În perioade de deficit bugetar ridicat, tentația de a păstra banii în sistemul public a fost constantă.

Randamentele obținute de fonduri în ultimii ani au fost, în medie, peste inflație pe termen lung, chiar dacă au existat perioade de volatilitate, în special în anii marcați de crize financiare sau geopolitice. Administratorii mizează pe orizontul lung de timp pentru a compensa fluctuațiile de pe piețe.