Contra curentului. Cine sunt antreprenorii care și-au vândut businessurile create în capitalism și le-au recuperat când acestea au întâmpinat probleme?

Fondurile de private equity sau cele de tip venture capital sunt gân­dite ca niște „mașinării“ capa­bile să multiplice banii inves­ti­torilor. Mai exact, aceste structuri strâng capital de la instituții sau persoane fi­zice „generoase“, bani pe care apoi îi pla­sea­ză în companii cu potențial mare de cre­ște­re. Fon­durile intră în acționariatul businessurilor cu gândul de a sta, în medie, 3-5 ani, perioadă în care pompează cash și know-how în dezvoltare, pentru ca apoi să vân­dă compania în câștig. Nu întotdeauna însă planul de acasă se potrivește cu cel din târg.

♦ La fel ca în antreprenoriat, unde nu toate ideile se dovedesc a fi bune sau nu toate ajung afaceri de succes, nici în domeniul fondurilor de investiții sau al multinaționalelor, nu toate pariurile sunt câștigătoare.

Fondurile de private equity sau cele de tip venture capital sunt gân­dite ca niște „mașinării“ capa­bile să multiplice banii inves­ti­torilor. Mai exact, aceste structuri strâng capital de la instituții sau persoane fi­zice „generoase“, bani pe care apoi îi pla­sea­ză în companii cu potențial mare de cre­ște­re. Fon­durile intră în acționariatul businessurilor cu gândul de a sta, în medie, 3-5 ani, perioadă în care pompează cash și know-how în dezvoltare, pentru ca apoi să vân­dă compania în câștig. Nu întotdeauna însă planul de acasă se potrivește cu cel din târg.

Cel mai recent exemplu este cel al fondului de investiții Greenbridge din Suedia, care în 2019 a cum­părat pachetul majoritar (75%) din grupul Rus Savitar-Casa Rusu, activ în producția și retailul de mobilă, pentru ca în 2022 să preia și restul de acțiuni. Investitorul a ieșit recent din această afacere, asumându-și eșecul și pierderea suferite.

„Am avut de ales între a declara fali­mentul și a lăsa 1.000 de oameni fără loc de muncă și a vinde către foștii acționari (fon­datorii businessului – n.red.)“, a răspuns un reprezentant al fondului la solicitările ziarului suedez Dagens Industri (di.se).

Cristian Rusu, antreprenorul care a răscumpărat grupul Casa Rusu-Rus Savitar de la fondul de investiții Greenbridge, căruia i-l vânduse în 2019, spune că de la finalul lunii octombrie anul trecut, de când a reintrat în acțio­nariat, a luat o serie de măsuri prin care treptat să readucă businessul pe o pantă ascendentă. Rus Savitar, divizia de producție a grupului, intrase în concordat preventiv la jumătatea anului trecut, și a fost timp de doi ani, în 2022 și 2023, pe pierderi.  Rețeaua Casa Rusu, divizia de retail, mai are șase magazine și 200 de angajați, față de circa 1.000 de oameni în anii de creștere a businessului.

Fondatorul afacerii, Cristian Rusu, împreună cu familia sa au răscumpărat businessul după ce l-au vândut în 2019 pentru câteva zeci de milioane de euro, conform informațiilor de la acea vreme. Fondul de investiții și-a asumat eșecul și a trecut tranzacția la categoria pierderi.

Nu toate pariurile fondurilor de investiții sunt câștigătoare. Uneori, contextul de piață se schimbă. Alteori, relația dintre cumpărător și acționarul minoritar – antreprenorul fondator – e dificilă. Există și cazuri când fondul nu poate să iasă la timp pentru că nu găsește cumpărător. Sau nu la prețul pe care el îl spera.

Spre exemplu, evoluția pieței a făcut ca nici estimările fondului Innova Capital în ceea ce privește businessul EnergoBit să nu se îndeplinească.

Innova și BERD au cumpărat inițial pachetul majoritar în companie, acesta fiind modelul practicat de fond. Asta se întâmpla în 2012. Fondatorii au rămas și ulterior puternic implicați în business, dar compania a avut management separat. În perioada în care cei trei fondatori ai EnergoBit au fost minoritari, grupul a avut nu mai puțin de patru directori executivi.

Apoi, cinci ani mai târziu, piața s-a schimbat și fondatorii au injectat bani în firmă, astfel că au fost ajustate participațiile, ajungând ca Innova și BERD să aibă 25%, iar Ștefan Gadola, Peter Pal, Ioan Socea – 75%. Ei s-au întors și la conducerea EnergoBit. „Asta e dovada că dacă ai o relație bună cu fondatorii, poți găsi soluții. Acum situația la EnergoBit s-a îmbunătățit“, spunea anterior trecut Krzysztof Kulig, senior partner la Innova.

În 2022, Innova și BERD au făcut exitul de la EnergoBit. Fondatorii au preluat din nou 100% businessul.

Vânzarea ultimelor acțiuni la EnergoBit a venit la un deceniu de la achi­ziție, în contextul în care, în mod normal, Innova Capital stă în medie 3-5 ani într-o companie, conform datelor transmise anterior.

Ba mai mult, sursele din piață spun că Innova nu a încasat niciun ban din această vânzare, fondatorii preluând în contul pachetului minoritar creditele de la bănci ale Innova.

Aceste exemple nu sunt singulare. Dar nu sunt nici specifice doar fondurilor de investiții.

La începutul acestui an, antreprenorul Mihai Simiuc a răscumpărat brandurile Frufru și Urban Monkey de la gigantul anglo-olandez Unilever, după cinci ani de la momentul în care a cedat controlul lor.

Antreprenorul nu a preluat însă și fabrica sau rețeaua de magazine pe care tot el le-a dezvoltat. În acest context, unitatea de producție s-a închis.

Închiderea vine după ce grupul a avut mai multe încercări de eficientizare și vânzare fără succes a businessului „la pachet“, spun sursele ZF.

Mai exact, Unilever a încercat să vândă atât producția, cât și retailul și brandurile îm­preună, însă nu a reușit să convingă niciun cumpărător.

Și în această situație, ca și la Casa Rusu sau la Innova, contextul de piață a fost cel invocat, în cazul primilor doi fiind vorba de pandemie și de efectele ei.

În mod normal, fondurile de investiții și multinaționalele vin cu know-how și forță financiară și reușesc să integreze și/ sau să crească o companie. Astfel, sunt situații în care un exit înseamnă pentru un investitor finaciar că și-a multiplicat banii de câteva ori.

De regulă, la capătul celălalt al mesei într-o asemenea tranzacție stă tot un gigant, cu forță și mai mare financiară și de dezvoltare. E vorba de o multinațională sau alt fond. Rareori se întâmplă ca un antreprenor să revină într-un business pentru a-l răscumpăra, cel puțin în România. Cazurile menționate anterior au toate ceva în comun, și anume sunt companii care au fost vândute într-un moment de ananghie.

ZF a identificat însă și un alt exemplu diferit.

La Fântâna, producătorul de apă în sistem de watercoolere, a trecut în 2016 din portofoliul fondului de investiții Innova Capital în cel al Oresa Ventures și al antreprenorului Cristian Amza. Acest acord înseamnă revenirea în acționariatul La Fântâna a suedezilor de la Oresa Ventures, alături de antreprenorul care de altfel a fondat firma.

La un an după ce a înființat Aqua Natural, antreprenorul s-a asociat cu fondul de investiții Oresa Ventures, care a preluat 80% din acțiuni. Compania și-a schimbat atunci numele în La Fântâna și a inaugurat o nouă unitate de producție în București.

Oresa Ventures a stat șapte ani în acționariatul companiei românești, astfel că în 2007 fondul de investiții polonez Innova Capital a cumpărat acțiunile La Fântâna. Apoi, în 2016, rolurile s-au inversat.

Totuși, în acest caz, Amza nu a ieșit niciodată total din acționariat. El a ajuns la 8% din titluri în „era” Innova, pentru ca apoi să își dubleze participația.