Conflictul arabo-israelian: istoria pe scurt a unui război sângeros care nu se va termina prea curând

Conflictul arabo-israelian de lungă durată a început în 1948, după apariția Israelului ca stat suveran și independent.

Cele mai notabile confruntări au fost în 1948, Războiul de Șase Zile din 1967 și Războiul de Yom Kippur din 1973. Din 1948 încoace, au fost uciși peste 91,000 de arabi și 24,000 de israelieni.
Conflictul arabo-israelian este un conflict de lungă durată între Israel și statele arabe din Orientul Mijlociu.
Acesta a început în 1948, când Israelul și-a declarat independența după retragerea Marii Britanii din Palestina.
Liga Arabă, formată din Egipt, Siria, Irak, Iordania, Liban și alte țări, a respins planul ONU de împărțire a Palestinei în două state, unul evreiesc și unul arab, și a invadat noul stat israelian.
Războiul a durat până în 1949, când s-au semnat armistiții separate între Israel și fiecare stat arab. Israelul a reușit să-și apere existența și să-și extindă teritoriul cu 50% față de planul ONU.
De atunci, au avut loc mai multe războaie și conflicte între Israel și statele arabe sau grupările palestiniene. Unele dintre cele mai importante sunt:
 Războiul Arabo-Israelian din 1948, dintre Israel și Liga Arabă (Arabia Saudită, Irak, Transiordania (Iordania de azi), Egipt, Siria, Liban, Yemen). Confruntarea, deși era dezechilibrată, s-a încheiat cu o victorie categorică a Israelului. Nu doar că și-a păstrat statul suveran, dar a capturat 60% din teritoriul statului arab – West Bank de la Iordania, Fâșia Gaza de la Egipt
 Criza Suezului din 1956, când Israelul, Marea Britanie și Franța au atacat Egiptul după naționalizarea Canalului Suez de către președintele egiptean Gamal Abdel Nasser.  Deși cele trei state au obținut victorii, din cauza amenințărilor din partea liderului sovietic Nikita Hrușciov, președintele american Dwight Eisenhower le-a impus să se retragă imediat. Criza a fost sfârșitul rolului Marii Britanii ca mare putere la nivel global, iar canalul Suez a rămas de atunci sub proprietatea Egiptului.
 Războiul de Șase Zile din 1967, când Israelul a lansat un atac preventiv asupra Egiptului, Siriei și Iordaniei, ocupând Peninsula Sinai, Fâșia Gaza, Cisiordania, Ierusalimul de Est și Înălțimile Golan.
 Războiul de Uzură din 1967-1970:  ostilitățile au fos reluate între Israel și Egipt, Organizația de Eliberare a Palestinei, Iordania, Kuweit, statele arabe având de această dată sprijinul din partea Uniunii Sovietice, care le-a echipat cu artilerie, blindate și a adus până la 15,000 de militari. O serie de incursiuni și bombardamente au fost efectuate, iar în 1969, Nasser a escaladat războiul la scară largă. Ostilitățile s-au încheiat în 1970, ambele tabere revendicând victoria, în vreme ce Israel a continuat să dețină controlul asupra Sinaiului și să creeze linia Bar Lev.
 Războiul de Yom Kippur din 1973, când Egiptul și Siria au lansat un atac surpriză asupra Israelului în ziua sfântă evreiască a Iertării. Războiul s-a încheiat cu un armistițiu negociat de SUA și URSS. Forțele egiptene ocupă malul de est al Canalului Suez , cu excepția punctului de trecere israelian din apropierea bazei aeriene Deversoir. Forțele israeliene ocupă 1.600 km 2  de teritoriu pe coasta de sud-vest a Canalului Suez la 100 km  de capitala egipteană Cairo și înconjoară o enclavă egipteană pe malul său estic, plus 500 km 2 din regiunea siriană Basan  pe vârful Înălțimilor Golan, la  32 km de capitala siriană Damasc.  La acordurile de la Camp David din 1978,  Israelul a returnat întreaga Peninsula Sinai către Egipt și tratatul de pace egiptean-israelian a fost semnat ulterior în 1979. Egiptul a fost prima țară arabă care a recunoscut Israelul ca stat legitim.  După obținerea păcii cu Israelul,   Uniunea Sovietică a încetat să se mai implice de atunci în războaiele arabo-israeliene.
 Războiul din Liban din 1982, când Israelul a invadat Libanul pentru a distruge Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP), care avea baze în sudul Libanului. Războiul a dus la masacrarea a peste 800 de civili palestinieni în taberele de refugiați Sabra și Shatila de către milițiile creștine libaneze aliate cu Israelul.
 Intifada el-Akța din 2000-2005, o revoltă populară palestiniană împotriva ocupației israeliene, declanșată de vizita liderului israelian Ariel Sharon pe Muntele Templului, loc sfânt pentru musulmani și evrei. Intifada s-a soldat cu peste 3000 de morți palestinieni și peste 1000 de morți israelieni.
 Războiul din Liban, desfășurat în vara 2006, între Israel și Liban, respectiv Hezbollah, care s-a încheiat cu armistițiu.
 Conflictul dintre Israel și Fâșia Gaza din 2006-prezent, o serie de confruntări armate între Israel și grupările militante palestiniene Hamas și Jihadul Islamic, care controlează Fâșia Gaza după retragerea unilaterală a Israelului din 2005. Conflictul a inclus trei războaie majore care au provocat mii de victime civile și distrugeri masive în Fâșia Gaza.
 Israelul se află în războaie proxy cu Siria și Iran din 1985.
Au fost încheiate acorduri de pace, ca cel de succes de la Camp David din 1979 dintre Egipt și Israel, sau cel de la Oslo din 1993, între Israel și Organizația pentru Eliberarea Palestinei.
În prezent, cel mai intensificat conflict este cel dintre Israel și Hamas pentru controlarea Fâșiei Gaza, dar și între comunitățile palestiniene și autoritățile israeliene.