Companiile le dau angajaților funcții cu denumiri complicate în lipsa măririlor de salarii și a promovărilor

Director Greater Balkans Beverages & South Eastern Europe Franchise, Application Security Analyst & Penetration Tester, Linux SysAdmin Guru, General Manager Greater Balkans & SEE Franchise, .NET Ninja sau SSU & Regulatory Specialist sunt doar câteva exemple de titulaturi neobișnuite atribuite angajaților din România sau publicate pe site-urile online de recrutare.

Pentru specialiștii din domeniu nici complexitatea funcției, nici denumirea în sine nu ridică semne de întrebare, însă pentru cineva din afară acestea nu creează decât confuzie, mai ales atunci când denumirea funcției ajunge să fie un „mini-CV“ al unor responsabilități care fie se bat cap în cap, fie nu au corespondent în limba română, fie se folosesc doar în anumite industrii și companii.

De ce au simțit companiile nevoia de a le atribui angajaților titulaturi interminabile sau chiar amuzante? Cât din această politică este, în fapt, nevoie și cât este un instrument de motivare sau de creare a unei aure profesionale? Nici angajații și nici oamenii de HR nu par să aibă un răspuns clar.

Trendul vine din IT și din outsourcing și managerii din marile corporații nu mai sunt doar directori generali, astfel că titulaturile lor încep să capete noi „add in“-uri geografice sau chiar financiare, iar cele mai exotice elimină din start aplicațiile unor nonspecialiști.

„Companiile au devenit din ce în ce mai complexe, sunt matriceale, au mai multe dimensiuni. Prin urmare, există riscul ca angajații să-și piardă identitatea. Sunt multe cazuri în care angajați din aceeași corporație nu se cunosc și nici nu se recunosc prin funcția din cartea de vizită. Astfel, titulaturile îi plasează undeva, clarifică rolul persoanei într-o companie, pentru cine lucrează sau în ce departament“, explică Roxana Teșiu, directorul de resurse umane pe Europa al Wipro Technologies, furnizor de servicii BPO.

Pe de altă parte, titulaturile au început să funcționeze, în special în sfera corporatistă, pe modelul omului „bun la toate“. Cum organizațiile sunt tot mai complexe, iar procesele, produsele și organigramele în sine se tot multiplică, apar responsabilități noi în fișele de post ale unor joburi care abia se inventează. În condițiile în care o corporație, un call-center sau o companie din telecom are și câteva mii de angajați doar pe o singură piață, este greu de crezut că pentru fiecare serviciu sau produs nou care apare angajatorul va recruta câte un om sau va crea departamente dedicate. Prin urmare, responsabilitățile se grupează și se transferă. Ce rezultă din asta? Angajați cu funcții înghesuite cu greu pe cărțile de vizită și care ajung să ocupe și un întreg rând sau mai mult din CV.

„Organizațiile cresc și tot cresc, iar titulaturile acestea complexe nu fac altceva decât să reflecte structura din prezent a mediului de business. Directorul general nu mai este acum doar director general, ci preia și responsabilități de finanțe, de strategie, de decizie și, în multe cazuri, titulatura sa mai capătă și o dimensiune geografică“, mai spune Teșiu.

Dar nu doar angajatorii devin „inventatori“ de meserii, ci și salariații, care, în unele cazuri, își aleg singuri titulaturile. Pentru unii, o funcție cât mai complexă denotă putere, rolul lor în companie și importanța acestora sau chiar devine un „mini-CV“, iar pentru alții este doar o strategie de marketing sau un instrument de creștere a gradului de încredere în propriile forțe.

„O titulatură «pompoasă» poate fi și o sursă de motivare pentru angajați. Când lucram în industria bancară am avut ocazia, la un moment dat, să lucrez într-un departament care se ocupa atât cu vânzarea de credite, cât și de colectarea lor. Erau două activități care, teoretic, se băteau cap în cap, însă a fost o urmare a crizei. Și a venit momentul când a trebuit să îmi aleg titulatura funcției, pentru un job abia inventat. Am ales să fiu sales collection projects manager“, precizează Cosmin Cosma, absolvent al școlii de afaceri ASEBUSS și proprietar al unei firme de publicitate înființate în urmă cu un an. De-a lungul carierei, el a mai fost deținătorul mai multor titulaturi exotice, precum field collection force manager, mortgage collection & R.E.M. manager sau filed collection & retail restructuring manager, iar în prezent se recomandă ca chief evangelist al firmei pe care a creat-o.

„Chief evangelist este o titulatură care a pornit din America de la ideea promovării produselor clienților tăi până la stadiul în care devine un fel de religie. Pe de altă parte, funcțiile foarte complexe sau neobișnuite ca denumire cred că sunt rezultatul unui mediu corporatist foarte complex care a dus la crearea unor joburi superspecializate. Iar asta se vede foarte bine în IT, unde funcțiile angajaților sunt compuse din tipul de produs pe care sunt specializați. Nu m-ar mira ca un angajat care scrie toată ziua cu pixuri X să devină expert/specialist X writer“, susține Cosma.

Funcția formată din multe cuvinte atent așezate mai poate însemna și mascarea unor activități mai mult decât obișnuite într-o denumire care să îi crească angajatului stima de sine, arată un studiu publicat de MyJobMatcher.com. Conform angajatorilor, important e să fie treaba bine făcută, iar angajații mulțumiți. Dacă totul se poate obține prin combinarea unor cuvinte frumoase, de ce nu?