Compania media care a schimbat „jocul” și a devenit o amenințare pentru giganți precum: Disney, Sony sau Warner Bros

Fanii producțiilor americane susțin că ar fi momentul ca Peter Roth, șeful Warner Bros Entertainment, să scoată carnetul de cecuri înainte să își piardă cei mai buni producători de show-uri. Noua lovitură dată de Netflix constă în atragerea unora dintre cele mai sclipitoare minți creative din istoria Hollywoodului prin oferte de nerefuzat.

Spre exemplu, Ryan Murphy, creatorul serialului American Horror Story, a părăsit 21st Century Fox pentru o ofertă de circa 240 de milioane de dolari, potrivit Bloomberg. În același timp, Shonda Rhimes, mintea din spatele Grey’s Anatomy, a părăsit Walt Disney pentru o ofertă de circa 150 de milioane de dolari.

Lupta dintre Netflix și Hollywood se duce acum pentru producătorul Greg Berlanti, unul dintre cei mai buni producători din cadrul Warner Bros, care are 15 show-uri în derulare în prezent, fiind în spatele unor titluri precum Supergirl și Arrow. Acum, cu doi ani înainte de expirarea contractului, Roth i-a pus pe masă lui Berlanti un contract de circa 400 de milioane de dolari pentru a rămâne în imperiul hollywoodian. Oferta gigant lansată pentru producător vine după ce industria a pierdut mai multe nume mari în fața companiilor de streaming. Însă cum a ajuns Netflix să perturbe industria sălbatică a filmului?

În urmă cu peste 20 de ani pasionații de cinematografie își dedicau zilele de vineri închirierii de filme. Devenise un obicei pentru ei să umble printre raioanele magazinului de închiriere de casete video și să aleagă produsul pe care îl doresc.
Toate acestea se întâmplau în SUA înainte de 14 aprilie 1998, când un mic start-up din Scotts Valley, California, a lansat un website denumit Netflix.com. Această platformă permitea clienților să verifice filmele disponibile prin intermediul mediului virtual. Acestea puteau fi comandate, iar în două zile lucrătoare un plic roșu cu un DVD ajungea în căsuța poștală. După șapte zile, clientul trebuia să returneze prin poștă DVD-ul în același plic roșu, potrivit Quartz.

Chiar dacă acest lucru pare depășit în prezent, majoritatea oamenilor nici măcar nu aveau DVD player în urmă cu 20 de ani. Formatul a fost adoptat de producătorii mari, precum Philips și Sony, abia în 1990.

Cei 30 de angajați care au fost acolo în ziua de debut a companiei nu se așteptau ca serverul să se blocheze în prima zi din cauza excesului de trafic. Prin îmbinarea tehnologiei de tip Silicon Valley cu majoritatea aspectelor pe care le prezintă Hollywoodul, Netflix a devenit unul dintre cele mai mare servicii de streaming din lume. În prezent, acesta are peste 120 milioane de utilizatori la nivel mondial și peste 5.500 de angajați. Compania a generat un profit de peste 11 miliarde de dolari în 2017 și valorează aproximativ 160 de miliarde de dolari, cu mult peste majoritatea rivalilor din media.

În istoria cinematografiei, un film era rulat în sălile de cinema, iar apoi dispărea din atenția publică. Cele mai populare filme, precum E.T. the Extra-Terrestrial, au rulat în cinema timp de un an sau mai mult, iar apoi au fost relansate după mai mulți ani, sau difuzate prin intermediul televiziunii.

Abia atunci când au apărut magazinele cu casete video, la începutul anilor 1980, audiența a putut viziona aceleași filme și acasă. Astfel, s-a creat o piață pentru relansarea filmelor mai vechi.
Netflix s-a folosit de acest context în 1998 și s-a lansat cu ajutorul celor 2 milioane de dolari în cash cu care au contribuit fondatorii. Reed Hastings, actualul CEO al Netflix, și-a vândut prima companie, Pure Software, iar cu banii împrumutați de la părinți de către Marc Randolph și Steve Kahn, fondatorul Integrity QA, Netflix a reușit să lanseze aproximativ 1.000 de titluri pe piață.

Cele mai populare titluri pe care le-a lansat atunci au fost L.A. Confidential și Boogie Nights, care erau în cinematografe doar de un an. Mitch Lowe, pe atunci vicepreședinte în cadrul Netflix, a convins un prieten de la Warner Bros să îi vândă câte 230 de exemplare din fiecare dintre aceste două filme.

Netflix a avut nevoie de mult mai mult capital și efort ca să ajungă la o masă mare de oameni, însă acesta a fost începutul.
În următorii ani, compania și-a încărcat „rafturile” cu toate titlurile posibile, cumpărând atât filme clasice, cât și documentare. Lansările noi au fost principala provocare a companiei, încât studiourile nu voiau să colaboreze cu start-up-ul, pentru a nu-și afecta profitul încasat din cinematografe. Modelul de sustenabilitate al Hollywoodului se bazează pe ideea că oamenii care vor să vadă un film nou apărut trebuie să plătească pentru el în cinema, iar ceilalți trebuie să aștepte.

Chiar dacă nu avea acces la noile lansări, compania a început să „fure” din timpul petrecut de telespectatori în fața ecranului, după ce a lansat serviciul de streaming în 2007.Pe lângă achiziția masivă de conținut, Netflix a creat un sistem prin care punea etichete în dreptul clienților și în dreptul filmelor, pentru ca angajații să le sugereze utilizatorilor tipuri de conținut care li s-ar potrivi. Această mutare a creat zeci de mii de microgenuri care au alimentat algoritmii Netflix.

Recomandările au devenit din ce în ce mai exacte și detaliate cu fiecare persoană care utiliza serviciul, pentru că erau personalizate pe baza obiceiurilor de vizionare și a asemănărilor identificate între preferințele utilizatorilor. Netflix susține că 80% din show-urile pe care le vizionează utilizatorii astăzi sunt accesate prin intermediul recomandărilor, nu prin căutare directă. Baza de clienți a Netflix a depășit 20 de milioane de persoane în 2010, iar studiourile de la Hollywood care erau de acord să-și închirieze conținutul prin intermediul platformei de streaming au devenit îngrijorate cu privire la competiția de care dă dovadă compania.

Blockbuster, cel mai mare lanț american de magazine de închiriere de casete video, a depus cererea de intrare în faliment în același an. Noile servicii de streaming pe bază de abonament, precum Hulu și Amazon Prime, au început să adune clienți inspirate de modelul de business al Netflix.

Rețeaua premium Starz, un competitor al HBO, a pus capăt acordului de furnizare de conținut pentru Netflix în 2011, pentru că se transformase în concurență neloială. Simțind schimbarea din piață, Netflix a licențiat primul show original produs de companie, House of Cards.

Shun Matsuzaka, fondator al McCann Millenialls, povestea în 2017 în cadrul evenimentului IAA Global Conference de la București că serialul House of Cards a fost produs cu ajutorul algoritmilor, care au analizat toate datele legate de preferințele clienților pe care le deținea platforma. Rezultatul corelațiilor realizate de algoritm între microgenurile colectate a fost: un serial politic, regizat de David Fincher, iar în rolul principal Kevin Spacey.

După ce acest serial s-a dovedit a fi un succes, Netflix a început să producă din ce în ce mai mult conținut original. De asemenea, a continuat să se extindă în lume în locuri precum Canada, Brazilia, părți din America Latină și Europa.